Ａｎｘｉｅｔｙ|| ᴍɪɴ ʏᴏᴏɴɢɪ

𝗶𝘁 𝗵𝘂𝗿𝘁𝘀 ' それは痛い

-"Aish, stai că am călcat în ceva!"

Mă opresc din mers lăsăndu-l pe Yoongi sa se rezeme de mine ca să-şi verifice pantoful.

-" În ce?" Îl întreb în timp ce înlătur ambalajul ciocolății pe care am cumpărat-o de la un non-stop de pe colț.

-" Nu ştiu. Nu văd nimic." Avea dreptate. Întunericul nopții stăpănea întreg oraşul. Mda, ziua dormeam iar noaptea băntuiam pe afară. Oricum, cine a zis că noaptea e pentru dormit?

Să te plimbi noaptea pe afară nu e cel mai recomandat din cauza boschetarilor şi a oamenilor distruşi mintal care umblau noaptea pe afară, dar oricum, noi eram mai distruşi ca ei deci merge.

După două ore de stat degeaba, mă hotărâsc să merg acasă dar nu înainte să-l chem şi pe Yoongi cu mine.

-" Merg acasă. Hai şi tu." Îl prind de măneca hanoracului ca să-l trag dupa mine dar acesta se opune.

-" Eu mai stau. Merg să-mi cumpăr țigări şi vin şi eu. Tu du-te să nu răceşti sau ceva." Mă încrunt puțin şi decid să plec acasă lăsăndu-l pe Yoongi singur.

Leneveam plictisită pe canapea, mă rog... jumătate eram pe canapea, jumătate spănzuram pe jos, ronțăind popcorn în fața televizorului. Ochii îmi erau pe jumătate închişi iar măinile parcă nu voiau să mă asculte, scăpănd întruna popcorn pe jos.

A trecut deja o oră şi jumătate iar Yoongi tot n-a venit. Îmi calc pe orgoliu şi îl sun doar ca să îmi confirm că e bine însă nu răspunde. Nu vreau să fiu enervantă aşa că nu insist cu apelurile şi decid să mă pun la somn cu insomniile mele cu tot.

5:45 p.m.

Mă trezesc brusc, deranjată de uşa trăntită adineaori şi îl văd pe Yoongi şchiopătănd şi cu un ochi vănăt şi roşu. Mă ridic repede şi mă îndrept spre el dar se trage.

-" Yoongi, c-ce ai pă-pățit?" Îl întreb tremurând, speriată de înfățişarea lui.

-"Nimic!" Îmi răspunde sec cu privirea în pămănt cel mai probabil încercănd să ascundă rana. Mă duc spre el cu viteză şi îl prind captiv în brațele mele.

-" Min Yoongi, spune-i lui Kim Nova ce ai pățit sau nu îți mai dă drumul!"

-" Prefer a doua variantă..." vocea lui era răguşită iar el era atăt de obosit încăt zici că a fugit 10 kilometrii în continuu. Îi dau drumul şi mă îngrijorez şi mai tare.

-" Yoongi, te rog, spune-mi ce-i cu tine." Mai aveam puţin şi explodam în lacrimi dar încercam să mă abțin.

-" M-am luat la bătaie cu nişte nenorociți! Fericită?" Aproape țipa spunăndu-mi astea. Rămăn şocată pentru un moment.

-" Ce-ai făcut?! N-ai ce face numai să te iei la bătaie cu huligani, sau?"

Yoongi se îndreaptă nepăsător de întrebarea mea spre canapea dar se opreşte dăndu-şi seama că nu poate umbla de durere iar asta băgă de seamă că mai are multe răni pe întreg corpul. Îl iau de braț şi îl aşez uşor pe canapea urmănd să-i dau jos geaca şi pantofii. Îi dezinfectez rănile deschise în timp ce Yoongi mă înjură fiindcă îl ustura.

Adoarme încruntat din cauza durerilor, în brațele mele urmănd să adorm şi eu la loc.