~O singură alegere îţi poate schimba viaţa, dar te poate şi distruge.~
A ales Iadul. A ales binele prietenilor săi în locul binelui său. Acum e singură într-o lume rece şi plină de ură. Totul e în întuneric, exact ca inima ei.
Şi-a rev...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
~Ast povesteşte~
Simt cum mâinile fetei coboară lent de la piept spre abdomen, zăbovind câteva clipe acolo. Îmi mut privirea în cea verde a acesteia, apoi îi simt mâinile cum încearcă să deschidă cureaua pantalonilor, trăgând de ea şi aruncând-o pe jos. Rânjesc scurt şi îi prind talia, făcând schimb de locuri. Acum eu sunt deasupra, iar ea prinsă în aşternuturile moi ale patului. Mâna sa se strecoară lent în părul meu alb, încercând să mă tragă mai aproape de faţa sa, însă ripostez şi mă ridic în şezut. Observ cum expresia fetei devine una încruntată, apoi se ridică după mine.
Mara: Iar faci asta.
Ast: Nu fac nimic.
Mara: Ba sigur că faci!
O privesc atent cum se apropie mai mult, punându-şi mâinile pe faţa mea. Rămân la expresia rece, însă fata nu renunţă şi se apropie mai mult. Oftez şi îmi ridic mana dreaptă, punând-o peste buzele ce se apropiau mult prea mult. Mara mă priveşte supărată, apoi se depărtează.
Mara: De ce nu mă laşi să te sărut? Putem face orice altceva, dar asta nu!?
Vocea fetei se ridică, semn că e profund deranjată de reacţia mea. Îmi dau ochii peste cap, Mara chiţăind supărată.
Ast: Eşti cumva o alarmă de incendiu? Fiindcă eşti a naibi de gălăgioasă.
Mara: Lordul meu, vă ascult orice poruncă, însă nu înţeleg de ce un lucru atât de mărunt nu poate fi luat.
Ast: Las-o baltă. N-o să afli asta.
Observ cum fata se ridică pe pe pat şi îşi prinde părul şaten într-o coadă lejeră. Mă las pe spate pe pat şi privesc tavanul, apoi pocnesc din degete iar becul din cameră se aprinde. Mara se aşează pe un colţ de pat, aranjându-şi tricoul mult prea decoltat.
Mara: Astaroth, vrei să vorbim?
Ast: Nu.
Mara: Sunt demon şi îmi pot da seama de emoţiile celor din jur.
Îmi dau ochii peste cap supărat apoi mă ridic la loc în şezut şi o privesc fix pe fata de lângă mine. Ochii săi verzi se pierd scurt în ai mei, apoi revin la realitate.
Mara: Ai aceeaşi durere ca atunci când ne-am întâlnit. Credeam că am calmat asta.
Ast*pufnesc*: N-o să poţi calma asta. Nu tu, Mara. Lucrurile astea sunt doar ca să îmi iau gândul de la orice mă deranjează şi o ştii şi tu. Te laşi folosită.
