~O singură alegere îţi poate schimba viaţa, dar te poate şi distruge.~
A ales Iadul. A ales binele prietenilor săi în locul binelui său. Acum e singură într-o lume rece şi plină de ură. Totul e în întuneric, exact ca inima ei.
Şi-a rev...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
~După câteva luni~
~Liana povesteşte~
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi aşez cu grijă mâinile pe balustrada balconului, privind oraşul întunecat şi plin de cenuşă. Oftez lung, punându-mi coatele pe piatră, lăsându-mi apoi faţa în palme. Îmi las ochii să se plimbe pe câteva luminiţe roşii, o pereche de paşi apropiindu-se de mine. Îmi închid pleoapele pentru câteva clipe când simt o mână cum alunecă pe spatele meu gol şi se opreşte pe talie. Zâmbesc scurt şi îmi deschid ochii, punându-i pe persoana din dreapta mea. Ochii săi albaştrii mă analizează scurt, apoi rămân atenţi pe imaginea din faţa noastră. Îmi mut lent privirea de la părul său negru înapoi pe regat, luminiţele roşii înmulţindu-se.
Orias: Eşti mult mai tăcută decât de obicei.
Oftez scurt şi îmi privesc scurt rochia neagră, aceasta fiind lungă şi având spatele gol. Îmi ridic lent capul din palme, mâna băiatului depărtându-se, acum fiind lângă a mea. Îi privesc brusc degetele lungi, un sentiment de gol în stomac făcându-se comod.
Eu: Mă gândeam doar...
Orias*surâde*: La nemurirea sufletului sau ce?
Eu: Pe aproape.
Simt cum băiatul mă priveşte curios, însă nu îi menţin privirea şi rămân atentă pe oraş. Îmi duc o mână prin părul plin de bijuterii, prinzând o şuviţă şi analizând-o probabil a suta oară. Culoarea de negru închis s-a dus cu timpul, acum devenind un gri închis.
Eu: Ce culoare are sufletul meu acum?
Orias mă priveşte atent, eu făcând la fel asupra sa. În scurt timp îi simt mâna dreaptă cum îmi dă şuviţa de păr după ureche, zâmbindu-mi scurt.
Orias: Albastru la fel ca ochii tăi.
Eu: Mă minţi pe faţă. N-ai voie să mă minţi, Orias.
Orias: O minciună nevinovată. Acum vrei să mergem înăuntru? Invitaţii se întreabă unde a dispărut prinţesa.
Îmi ridic sprâncenele surprinsă, băiatul pufnind amuzat. Uitasem complet de balul anual pentru nobili. În fiecare an trebuie să anunt persoane cu noi funcţii, însă, în acest an, îmi lipsesc doi generali din doisprezece. Îmi muşc obrazul pe interior şi mă întorc pe călcâie, încrucişându-mi mâinile la piept.
