~Capitolul 16-Când eşti cu mine~

1.3K 109 58
                                    

~Liana povesteşte~

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

~Liana povesteşte~

        Simt cum picături calde îmi ating faţa, iar un fior plăcut îmi gâdilă corpul. Căldură. O mică picătură caldă alunecă lent pe faţa mea, ajungându-mi pe buze. Mă încrunt uşor, corpul începând să se încălzească. Îmi desprind cu greu pleoapele, o voce cunoscută întâmpinându-mă.

Ast: Trezeşte-te, sau ia-mă cu tine.

        Analizez rapid faţa băiatului, observand că genele sale sunt ude. Pleoapele îi sunt încă închise, însă faţă sa e foarte aproape de a mea încât respiraţia sa caldă îmi gâdilă buzele. Zâmbesc scurt şi îmi desprind buzele pentru a vorbi.

Eu: De ce plângi, chelule?

        Simt cum patul se mişcă în acelaşi mod în care băiatul tresare. Privirea sa surprinsă cade asupra mea, ochii negrii parcă tremurându-i. Îmi ridic cu greu mâna dreaptă şi mi-o aşez pe obrazul său, băiatul rămânând nemişcat. Părea că uitase şi să mai respire.

Ast: Liana...

Eu*zâmbesc*: Ast.

        Pufnetul său îmi face corpul să se încălzească şi mai mult, iar zâmbetul larg parca îmi opreşte inima. Mâna sa ajunge peste a mea pe care o ţineam pe obrazul drept, apoi se ridică. Rămâne aşezat în şezut pe pat, privindu-mă încă surprins. Mă ridic cu grijă în şezut, muşchii cooperând greu cu mişcările.

Ast: Cum? Cum ai reuşit să te trezeşti?

Eu: Nu ştiu. Tu cum ai reuşit să mă trezeşti?

        Faţa sa adoptă un alt zâmbet larg, apoi se apropie de a mea. Îmi las ochii pierduţi în negrul abisului, senzaţia aceasta lipsindu-mi de foarte mult timp. Băiatul se opreşte brusc din a se apropia, apoi se strâmbă supărat şi revine la poziţia iniţială. Clipesc de câteva ori consecutiv, confuzia mea fiind evaporată o dată cu auzirea unei voci cunoscute.

Seraphina: Mă bucur că te-ai trezit, Liana.

        Oftez simultan cu Ast, apoi îmi pun privirea pe femeia ce se află în spatele meu. Seraphina mă analizează cu o expresie strictă, menţinându-şi starea şi după finalizarea inspecţiei.

Eu: Cât timp am lipsit?

Seraphina: Nu atât timp cât şi-a dorit Lucifer.

        Mă încrunt şi mă ridic din pat cu greu. Fac câţiva paşi în faţă, clătinându-mă. Seraphina mă priveşte fix, o dată cu ea având şi Ast atenţia pe mine.

Eu: Puteai să mă trezeşti dacă îţi doreai asta.

Seraphina: Nu pot interveni în cursul timpului.

Eu: Ai intervenit o dată când a trebuit să iau tronul.

Seraphina: Liana, discuţia asta o s-o avem altă dată.

Moștenitoarea Tronului: Iubire sau UrăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum