~O singură alegere îţi poate schimba viaţa, dar te poate şi distruge.~
A ales Iadul. A ales binele prietenilor săi în locul binelui său. Acum e singură într-o lume rece şi plină de ură. Totul e în întuneric, exact ca inima ei.
Şi-a rev...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
~Liana povesteşte~
Simt cum căldură flăcărilor parcă îmi topeşte faţa, iar corpul începe să mă ardă. Înghit în sec când în spatele nostru se aude râsul lui Foras, Ast întorcându-se mult mai rapid decât aş fi crezut. Faţa sa adoptă o privire plină de ură, iar un fior rece mă loveşte cu reţinere. Niciodată nu-l văzusem atât de nervos. Mă întorc lent pe călcâie şi tresar când ochii lui Foras fac contact cu ai mei. Îmi cobor lent privirea spre mâna sa dreaptă, ce nu mai era acolo. Clipesc consecutiv, apoi îmi pun atenţia pe băiatul de lângă mine.
Ast: Credeam că m-am făcut înţeles ultima dată când ne-am văzut.
Foras: Ordinul tău nu se compară cu cel a lui Lucifer. Nu ai nici măcar jumătate din puterea sa.
Observ cum Ast îşi strânge maxilarul, abţinându-se în a nu distruge totul în jurul său. Îmi muşc obrazul pe interior şi îmi ridic mâna dreaptă, fâşii negre prinzându-i corpul Păcatului. Foras îşi pune atenţia pe mine, privirea sa rece lovindu-mă din plin.
Eu: Ai uitat cine te-a eliberat, Foras...
Foras: Ai uitat cine era să vă omoare.
Ast: Se pare că şi tu. Căci, îmi amintesc sigur că nu tu ai fost.
Foras începe să râdă scurt, apoi un fulger negru se apropie rapid de mine. Tresar, iar fâşiile negre îl eliberează pe bărbat, făcând să apară în faţa mea un scut negru. Fulgerul nu mai apucă să-l lovească, căci Ast îl opreşte printr-o simplă pocnitură de degete. Îmi ridic privirea spre locul unde trebuia să fie băiatul cu păr alb, însă acesta dispăruse. În scurt timp aud o bubuitură venită din faţă şi fac ca scutul negru să se evapore. Îmi măresc ochii surprinsă când îl văd pe Foras băgat în perete. Băiatul stă în faţa Păcatului, piciorul său fiind pe umărul stâng al bărbatului de pe jos. Rămân nemişcată, fiind atentă pe fiecare detaliu în parte. Ochii lui Ast sunt mai roşii decât mi amintesc, iar Foras pare să simtă la fel ca mine.
Ast: Unde e?
Foras: N-ai să ajungi la el.
Simt cum atmosfera devine sufocantă, până şi focul depărtându-se de cei doi. Foras ajunge să fie trântit de podea, Ast ţinându-şi acum piciorul pe pieptul bărbatului. Privirea sa devine mai roşie şi mai rece, iar ochii lui Foras parcă devin nesiguri. Înghit în sec şi fac un mic pas în faţă, însă privirea lui Ast mă opreşte fără a scoate un sunet.
Eu: A-Ast?
Ast: Doar nu te apropia. Vreau să termin lupta asta. Ţi-am rămas dator, Foras, pentru acel trandafir.
