~O singură alegere îţi poate schimba viaţa, dar te poate şi distruge.~
A ales Iadul. A ales binele prietenilor săi în locul binelui său. Acum e singură într-o lume rece şi plină de ură. Totul e în întuneric, exact ca inima ei.
Şi-a rev...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Trec cu grijă de uşă şi merg puţin clătinat în faţă, oprindu-mă apoi lângă o bancă. Îmi las mâinile în buzunarele pantalonilor şi îmi ridic capul spre cerul senin, stelele fiind deja prezente. Inspir adânc şi aud cum cineva aleargă spre mine, cuprinzându-mă apoi în braţe pe la spate. Tresar scurt, mâinile firave strângându-mi pieptul şi abdomenul. Îmi aşez lent palmele peste cele ale persoanei şi i le îndepărtez lent. Aceasta oftează în spatele meu şi mă eliberează, eu întorcându-mă rapid spre faţa sa. Mă încrunt uşor, imaginea clătinându-se pentru câteva clipe. Când îmi mai revin puţin observ o fată cu păr gri şi rochie neagră. Îmi ridic o sprânceană confuz, rămânând atent asupra feţei ce îi este acoperită de o mască mult prea mare. Materialul negru al măştii îi acoperă atât nasul ce pare micuţ, cât şi fruntea, făcându-mă să nu observ prea multe trăsături.
Ast: Iartă-mă, dar cred că ai greşit persoana.
?: Cine mai are părul alb pe Pământ, Ast?
Un fior rece îmi străbate corpul, vocea fetei surprinzându-mă. Înghit în sec şi mă încrunt uşor, alcoolul făcându-şi de cap. Îmi trec o mână prin păr şi oftez zgomotos, apoi încep să râd. Fata tresare la reacţia mea şi mă analizează de parcă aş fi păţit ceva. Oftez lung şi mă trântesc pe banca de lângă, lăsându-mi ochii pierduţi pe cer.
Ast: Vocea ta seamănă mult cu a altei persoane...
Aud cum fata păşeşte lângă mine, acum fiind în faţa mea. Îmi las privirea de pe cer pe chipul fetei, observând o nuanţă deschisă de albastru. Ochii îmi rămân pierduţi pentru o clipă, amintindu-mi de o altă pereche albastră asemănătoare, însă cu mult mai închisă.
Ast: Mă cunoşti? Uite ce este, am băut puţin cam mult şi nu-mi amintesc să te fi cunoscut vreodată.
O analizez scurt, ameţeala făcându-şi iar apariţia. Îmi las capul în pământ, auzind cum persoana se aşează pe bancă lângă mine.
~Liana povesteşte~
Clipesc confuză, imaginile propagându-se rapid în faţa ochilor. Mă încrunt uşor, observând abia acum că sunt pe Pământ. Zâmbesc larg şi îmi mişc mâna dreaptă, oprindu-mă apoi când observ lanţuri ce mă ţin legată de pământ. Privesc în spatele meu, aripile încă fiind acolo. Strâng din dinţi şi încerc să fac un pas, însă picioarele îmi sunt şi ele legate de lanţuri negre. Inspir adânc, apoi un fulger de durere mă loveşte. Mă înec cu aerul şi cad în genunchi începând apoi să ţip când durerea devine insuportabilă. Fiecare muşchi din corp îmi zvâcneşte şi mă doare până şi să respir. Îmi încrucişez mâinile la piept şi îmi strâng braţele cu putere, lăsându-mi corpul în faţă până când fruntea aproape atinge pământul. Ţip scurt, firişoare negre urcând de la degete spre braţe şi apoi mai sus până ajung la aripile negre. Îmi desprind mâinile de pe braţe şi lovesc pământul, strângând din dinţi când durerea se mută toată pe spate. Îmi strâng palmele în pumni, apoi tuşesc puternic, sângele ţâşnind afară şi pătând câteva fire de iarbă abia crescute. Respir neregulat, iar un fior rece înlocuieşte durerea pentru o clipă. Îmi las privirea în pământ în timp ce durerea dispare, lăsându-mă să simt cum aripile se evaporă precum firele de nisip luate de vânt. Îmi ridic lent capul, privind în faţa mea cum câteva maşini trec în grabă. Înghit în sec, gustul sângelui făcându-se rapid simţit. Mă strâmb nemulţumită şi mă ridic de pe jos, privind cum întunericul ce mă acoperea dispare o dată cu lanţurile. Fac un pas în faţă, apoi mă clatin uşor când vederea îmi devine neagră pentru o secundă. Expir lung şi îmi îndrept spatele, privind în jurul meu. Zăresc rapid câteva persoane îmbrăcate de gală, cum traversează strada şi se grăbesc pentru a ajunge la clădirea din faţă ce este luminată de diverse culori. Traversez rapid strada şi mă opresc din mers abia când ajung în faţa intrării. Doi bărbaţi mă privesc încruntaţi, apoi unul dintre ei începe să vorbească.
