~Capitolul 29- Cu pași mărunţi către inocenţa iubirii~

972 55 35
                                    

ÎNAINTE DE A ÎNCEPE ACEST CAPITOL VREAU SĂ VĂ ANUNŢ CĂ VOR EXISTA SCENE 18+.
CITIŢI PE PROPRIA RĂSPUNDERE!

          Îmi desprind cu greu genele, privind adormită prin cameră, simţind un corp cald sub mine

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

          Îmi desprind cu greu genele, privind adormită prin cameră, simţind un corp cald sub mine. Mă încrunt şi mă ridic în mâini, privind surprinsă băiatul de lângă mine. Zâmbetul îmi apare rapid pe faţa adormită, însă îl las acolo, simţind astfel că totul este real. Credeam că a fost un vis să te am din nou lângă mine... Oftez lung şi îmi aşez palma pe obrazul acestuia, făcând albinosul să se încrunte, însă nu se trezeşte. Îmi mişc lent degetul mare pe obrazul său, admirându-l de aproape. Îmi plimb ochii de la părul alb, la sprâncene şi genele lungi, ajungând apoi la nas şi buze. Oh, buze. Îmi muşc buza inferioară pe interior, apropiindu-mă de buzele pale ale acestuia. Răsuflu aproape de acestea, însă mă opresc la câţiva centimetri când îi simt braţele cum îmi înconjoară talia, simţind acum cum faţa începe să-mi ardă. La naiba.

Ast: De ce te-ai oprit? Continuă, Liana. *rosteşte pe o voce răguşită* Sau continui eu.

          Mă ridic de pe acesta, privind jenată în altă parte, neplăcându-mi să fiu prinsă aşa în fapt. Îl aud pe Ast cum râde pe un ton răguşit de dimineață, apoi cum se ridică. Simt cum sunt aşezată pe pat, fiind acum prinsă sub acesta, privindu-l surprinsă de gest.

Eu: Bună dimineaţa?

          Ast îşi ridică o sprânceană confuz, apoi îmi zâmbeşte şi îmi sărută fruntea. Scap un oftat ce se aseamănă cu un suspin de supărare, însă sunt adusă la tăcere în scurt timp. Zâmbesc când buzele albinosului se aşează perfect peste ale mele, începând un sărut tandru şi atent. Îmi aşez mâna în părul acestuia, fiindu-mi dor să-l simt aşa de aproape de mine. Buzele lui se mişcă lent peste ale mele, reuşind să-i prind buza inferioară între dinţi, însă nu apuc să o muşc.

Tav: Puteaţi măcar să încuiaţi uşa...

          Ast mârâie supărat şi rupe sărutul, făcându-mă să mă trag mai jos, încercând să mă ascund. Clipesc des când observ că în încercarea mea de a scăpa observ un abdomen gol, iar mai jos o pereche de boxeri albi.

Ast: Daca o încuiam ajungea spartă aseară. Ai fi putut măcar să baţi.

Tav: Şi să pierd şansa de a te enerva? Nu, nu.

Ast*aruncă cu perna după brunet*: Ieşi!

          Travis începe să râdă, apoi aud cum uşa se închide, fiind urmată de un sunet de paşi. Oftez şi îmi aşez mâna peste cicatricea albinosului, apoi mă ridic pe coate şi îi sărut cicatricea, facându-l să tresară.

Ast: Îţi displace?

Eu: Îmi displace pentru că o ai din vina mea...

Ast: Nu o regret. Ştii că mi-aş da viaţa pentru tine iar şi iar.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Oct 29, 2022 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Moștenitoarea Tronului: Iubire sau UrăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum