-3-

1.1K 90 4
                                    

      Portile vechi s-au deschis pentru mine, urmand să ramana deschise pana cand slujitorii urmau să intre cu totii la adăpost. Convoiul meu nu era mic, avand o lungime destul de mare si aratand din nou cum trebuie să respect regulile societatii.

      Niste zgomote se faceau auzite din curte, lasandu-ma să mă intreb cat de mult se schimbase poporul. Nu mai calcasem pe taramurile mele natale de trei ani, timp in care imi fusese dor de nord.

      Puteam locui toata viata in sud, dar nordul era casa mea, pământul meu si nu aveam să uit asta vreodata.

      Iapa a inaintat domol, parca intelegand cat de mirata sunt de transformarea castelului. Cu siguranta se vedea lipsa unei femei, pentru că curtea era plina de arme, iar camerele de oaspeti pe care le puteam zari erau frumoase, desi tentele feminine lipseau.

      Primul lucru pe care urma să il fac era să redecorez, asta pentru că tata urma să mă oblige, considerând că este datoria mea. De parca nu ar fi existat fete mai pricepute, ce ar fi reusit să improspateze totul.

      Cateva rasete s-au făcut auzite pana la mine, iar in cateva secunde am ajuns in spatele castelului, unde tata tinea o sabie in mana, meditand la ceva. Cateva fire de par îi albisera, dar in rest era acelasi Leonard de Roverbury.

      Cu siguranta oamenii erau inca in siguranta sub conducerea lui, iar promisiunea tripletilor că va ajunge mana lor dreapta era valabila. Parea incruntat, privind cum mai multi tineri trageau la tinta.

      Niciunul nu a reusit să o nimereasca, ratand cu cativa milimetri punctul din centru. Imi pierdusem rabdarea, atunci cand o sageata a nimerit in centru, fiind acompaniata de cateva aplauze.

      Alexander se schimbase, dar as fi recunoscut peste tot acel par blond, aproape de alb. Era cel mai diferit de fratii săi, William si Nikolai semanand într-un procent mai mare. Crescuse in inaltime, dominandu-ma cu siguranta acum si avea acel aer masculin, ce ar fi făcut orice domnita să chicoteasca ca o debutanta.

      Daca invatasem ceva in sud era că, in cele mai întâlnite cazuri, bărbații ca el au toate femeile la picioare. O domnita din sud i-ar cadea imediat in brate, încercând să il seduca, dar eu eram o nordică, avand un alt sange in vene.

      Deja se dusese vestea că eram cea mai frumoasă dintre tinere, cu atat mai mult dintre femei, ce nu reuseau sub niciun fel să mă egaleze. Nu imi placea să atrag priviri, asa că de multe ori inghiteam in sec, prefacandu-ma că nu vad privirile pline de ura aruncate de domnite. Privirile barbatilor erau mai diferite, tot ce puteam vedea in ele era o pofta trupeasca crescuta, iar eu trebuia să imi etalez toate vrajile ca să îi joc pe degete

      Sageata mea a tasnit din arc imediat ce am eliberat-o, sfârșind prin a spinteca in doua săgeata lui Alexander. Am zambit, în timp ce capetele tuturor se indreptau spre mine. Cu siguranta se intrebau cine a avut curajul să se puna cu printul moștenitor de Edinburgh. Doar eu aș face una ca asta.

      -Evelyn,a rasunat strigătul tatei.

      Un zâmbet i-a aparut pe chip, in timp ce și-a lasat sabia in teaca, dorind să ajunga langa mine. Era asa de ocupat incat nu observase cum mă priveau toti tinerii de mai devreme, ce pareau să mă devoreze din priviri.

      Pana si acasa aveam de lucru, munca mea însemnând să scap de orice barfa ar putea să se abata asupra mea, din simplul motiv că eram atragatoare pentru sex-ul opus. Am ramas impasibila, singurul lucru pe care l-am putut observa a fost acea sclipire nebuna din ochii lui Alexander, ce mă privea calm.

      Doar calm nu parea să fie. Speram că nu uitase acea noapte răcoroasă, cand ne luasem ramas bun in linistea noptii. Eu cu siguranta nu as fi uitat.

      Am coborat atenta de pe cal, acceptând imbratisarea tatei, ce mă primea cu bratele deschise. Mă intrebasem tot drumul daca o să mă primeasca furios si rosu de suparare, dar acum imi arata exact contrariul. Era un inceput incantator, in orice caz.

      -Esti asa frumoasa, scumpo. O adevarata domnita,m-a laudat mandru.

      I-am zambit din inima, radiind de fericire. Nu fusesem o dezamagire pentru el niciodata, nici macar cand din cauza nașterii mele murise mama si nu aveam de gand să il dezamagesc prea curand. Asta daca nu intervenea o anumita inima, ce batea putin prea tare pentru un blond.

      -Ia te uită cine a venit in nord!a rasunat o alta voce

      William si Nikolai se indreptau spre noi, mergand umar la umar. Daca mai devreme imi adusesem aminte că sunt mai asemănători, ei bine, trebuia să mă gandesc că s-au maturizat. In momentul de fata mi se parea că tripletii sunt mult mai asemanatori, dar tot nu erau identici.

      Cel ce mă strigase era Nikolai, fratele cel mai mic. Mereu fusese în mintea mea un copil, dat fiind faptul că se nascuse ultimul dintre noi toti. Cand a crescut mi-am dat seama că are talente ascunse, unul dintre ele fiind medicina. Facea minuni cu ranile grave, dar nu se aventurase mai departe de o singură pasiune, considerând că tot ce face îi ocupa timp.

      Cel mijlociu, William, mi-a zambit părintește. Ironic era că dintre toți trei, tocmai el se purtase mereu cu mine de parca as fi sora lui. Era in stare să participe la un duel pentru mine, încercând să mă apare, si pentru asta îi multumeam. William era cel cuminte, respectând normele societatii destul de mult incat să fie considerat cel mai studios dintre toti.

      -Nordul e casa noastra, o stii prea bine,i-am răspuns.

      Și-a dat ochii peste cap, dandu-mi aprobarea lui tacura că aveam dreptate. Pana la urma, eram Evelyn de Roverbury, ce nu putea fi data asa usor la o parte.

     Mi-am inchis ochii pentru cateva secunde, inspirand aerul puternic. Insfarsit, ajunsesem acasa. Ajunsesem langa el, din nou si pentru a mia oara.

  ▪Sper ca a fost pe placul vostru si ca nu băgați in seama greșelile gramaticale, ce exista

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

  ▪Sper ca a fost pe placul vostru si ca nu băgați in seama greșelile gramaticale, ce exista . Draga mea Paramjet, aici ai o parte din reacția lui Alexander, dar nu e toata💞 Multumesc pentru acea promovare, m-a ajutat enorm si probabil daca nu ma împingeai de la spate mai amânam capitolul putin) O parere, va rog?💕

Printesa de Roverbury Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum