Printesa de Roverbury

-28-

        Evelyn

       Micuții și-au deschis ochii, privind lumea din jurul lor si vorbind în limba lor. Erau copii mei, copii mei si ai lui Alexander, făpturile rezultate în urma iubirii noastre pătimașe.

        Bărbatul ce imi schimbase viata stătea lângă mine, tinandu-ma strâns în brațe și devorandu-si din priviri copii. Ii iubeam pe toți si pentru prima dată vedeam o familie unita. Singurii care lipseau erau bărbații.

          -Tata si frații tai...am soptit, privindu-l

          -Cred ca unchiul o sa ma provoace la duel imediat ce pătrunde în camera asta, a vorbit răgușit, facandu-ma sa ma ridic brusc.

         Am scancit, dandu-mi seama ca urma sa am dureri mult timp de acum încolo si mișcările bruște nu erau indicate. Alexander m-a forțat să rămân pe loc, sprijinindu-ma în brațele lui și rasufland încet în urechea mea, in timp ce leganam impeuna copii.

        Venise momentul adevărului, venise timpul ca lumea sa afle de aventura noastră si de rezultatul ei. Ce avea să zică tata? Nu am vrut niciodată să îl dezamăgesc, dar il iubeam cu toata fiinta mea pe Alexander , iar copii erau ai mei, ma făcuseră o mama fericita.

        Usile s-au deschis încet, iar familia mea mare a intrat înăuntru, zâmbind la vederea noastră. William o avea la braț pe Ana, iar lângă ei Erica sarea în sus de bucurie, în timp ce Nikolai si Elisa priveau totul cu un zâmbet în colțul  gurii, luandu-se de mana.

        Tata ne-a privit pe rând, analizand fiecare chip, ca in final sa se oprească cu privirea pe Alexander, mustrandu-l.

       -Astept sa ii ceri mana azi, în caz contrar o sa mori de mana mea, i-a spus lui Alexander.

       -Trebuia sa fac asta cu luni în urmă, a răspuns blondul, surprinzandu-ma.

     Nu realizam inca faptul că ma iubea, în mintea mea totul era un vis si doar scancetul micutului Daemon m-a trezit la realitate, aducandu-mi aminte ca totul era real, iar Alexander tocmai mărturisise ca ma voia pe mine. Voia să fiu regina lui si sa raman lângă el toata viata, la bine si la rau.

    Il iubeam, nu era nevoie de nici o hârtie care sa dovedească asta, dar urma să fim o familie, copii mei urmau să crească în sânul nostru, avandu-ne pe amândoi lângă ei.

    Venise momentul sa las gândurile deoparte si sa traiesc, sa traiesc povestea impreuna cu el.

                             ••••

      Am lăsat un sărut pe fruntea lui Eloise, asezand-o în patutul ei si verificandu-l pe fratele ei, ce dormea liniștit de câteva ore. Ar fi fost bine daca amândoi ar fi rămas adormiți în timpul nuntii, dar ma îndoiam de asta, acum ca invitatii sosisera.

       Probabil fusese un șoc pentru multi, dar oricat de inadecvat li s-ar fi parut au venit la nunta intr-un fel sau altul. Doica mi-a zambit din nou si s-a asezat lângă copii, promitandu-mi tacut ca o sa aiba grija de ei. O iubeam pe femeia asta mai mult decat era posibil.

        Purtam o rochie de mireasă cu o trenă lungă, asemănătoare cu cea pe care ar fi trebuit să o port in viitorul apropiat la incoronare. Invingeam, iar tronul era tot mai aproape cu fiecare clipa, toti sperau ca armata sa ajunga in capitala in cateva saptamani.

        Războiul furase atâtea suflete nevinovate si curmase atâtea iubiri tinere, dar pe mine si Alexander ne adusese împreună.

       Parul imi era lăsat liber, câteva șuvițe incadrandu-mi frumos chipul, iar rochia fusese croita special pentru nunta asta. Alexander ma ceruse de sotie chiar în acea zi, iar vestea se raspandise rapid, toate pregătirile  pentru o nunta onorabila incepand. Ana si Eliza ii interzisera sa imparta patul cu mine, pur si simplu ii închideau usa in nas de fiecare data, amintindu-i ca nu eram inca sotia lui.

       Imi luase ceva sa imi revin după naștere, fusesem sensibilă o lungă perioadă si el știa asta, dar dupa cateva saptamani ma simteam perfect, iar faptul ca cumnatele sale ii interziceau sa se apropie de mine il făcuse sa le spuna două vorbe frumoase fraților sai. Mare mi-ar fi fost surpriza daca cativa bebelusi nu urmau sa urle in palat curând.

       Totul era perfect, Ana si William se iubeau mai mult ca niciodată, iar micuta mea Erica era o domnișoară minunata. Pe cealalta parte, Nikolai lasase trecutul si alesese sa o accepte pe Elisa cu trup si suflet. Tata zambea de fiecare data cand luam masa, jucandu-se cu cei trei nepoti ai sai si emanand fericire. Toti copii lui erau fericiti si lasase uitari aventura mea cu Alexander, intelesese cata iubire era la mijloc.

      Cumnatele mele s-au poziționat în spatele meu, în fruntea doamnelor ce alesesera sa faca parte din alai. Tata ma astepta la usa salii de bal si mi-a oferit bratul imediat, sarutandu-mi fruntea părintește

      -Semeni atat de mult cu mama ta, Evelyn.

       -Te iubesc, tati, i-am raspuns, imbratisandu-l.

       Mi-a întors cuvintele si usile s-au deschis, facandu-ne loc în sala. Invitatii lăsaseră culoare liber, iar în fața preotului ma astepta Alexander, purtând o roba demna de un împărat. Tata mi-a lăsat mana in a lui si a dispărut în mulțime, ocupând locul lui special.

       Se intampla, ma căsătoream cu Alexander si nu era un vis copilăresc, el chiar ma iubea si voia asta.

       Juramintele au fost rostite de amândoi, iar preotul și-a spus poezia, rugand zeii sa ne apere casnicia si lasandu-ne sa alegem ce zeu ne poate veghea casnicia. Afrodita ne adusese împreună si ea urma sa ne uneasca in continuare.

      Alexander nu s-a rusinat deloc atunci când a trebuit sa ma sarute, făcând sala sa chicoteasca. Bărbatul asta reușise să mă faca sa iubesc asa cum nu credeam ca sunt in stare, asa cum nimeni nu reușise vreodată.

      Oficial eram regina lui, mama moștenitorilor lui si singura femeie din viata lui, eram a lui si el era al meu pentru eternitate, lăsat de zei pe pământ ca să îl pot iubi cu toata fiinta mea.