-16-

753 57 5
                                    

      Mi-am strans parul într-un coc dezordonat, privind apusul minunat de soare. Ce sa faci cand azi nu iti place, ieri e groaznic, iar maine nu aduce nimic bun?

      Mi-am legat ultima legatura a rochiei si am pornit spre baza dealului, unde Alya era prinsa de un copac, langa ea stand linistit Sageata, la fel de ager ca intotdeauna. Nu ma miram de loc ca Alexander se potrivea asa perfect cu acel armasar negru, erau doua inimi neimblanzite.

      Sincer...nu stiam ce simteam. In continuare eram nervoasă, supărată pentru ca spusese acele lucruri, in special pentru ca i le spusese ei. Totusi, facusem dragoste cu el, fără sa il dau la o parte. Eram al naibii de indecisa in acel moment.

      Alexander ma astepta langa cai, pregatit de plecare si aratand putin ciudat, puteam sa imi dau seama ca voia să imi vorbească. Putea sa lămurească lucrurile sau vorbele ce nu aveau niciun sens?

      -Trebuie sa iti explic cate ceva, Evelyn, a inceput conversatia pe un ton egal.

      Am aruncat un "da" in treacat, in timp ce imi incalecam iapa si mergeam inaintea lui, la pas.

      -Are vrun rost sa incerc sa explic ce ai auzit, nici acum nu stiu cum, in seara aia?și-a incercat norocul

      -Sunt curioasa sa vad ce mai inventezi, serios, i-am raspuns sceptica

      Nu ma asteptam la un rapsuns sincer, ar fi fost probabil mult prea dureros pentru amandoi, nu doar pentru mine. Avea si el cateva puncte  sensibile si speram ca eu ocupam un loc micut pe acolo.

      -Cand am plecat la Academie existau cateva zvonuri despre mine,unele deloc drepte si gresite. De ce?am întrebat, pronunțand acel "de ce" mai apasat decat credeam ca e posibil.

       A oftat, au.

       -Nu ma pune sa raspuns la lucruri imposibile, Evelyn. Nu stiu , eram frustrat, plecai fara sa comentezi mai mult, fara sa te gandesti ca ne lasi in urma pe noi toti, nu doar pe mine. Erai cea care ne tinea lipita pe toti, a explicat, mai mult decat serios.

      -Eram acea piesă care va tinea lipiți  cand va duceati in bordeluri sau cum? Daca tin minte eu am fost cea uitata, închisă într-un turn din castel si lasata sa invete de ce albastrul nu se potriveste cu rosu, am reprosat, la fel se sincera.

      Castelul se inalta in fata noastra, iar eu imi dădeam seama ca trecuse inca o zi, una plina de lucruri nepravazute. O rezolvam acum sau niciodata.
      -Ce sunt pentru tine, Alexander?am intrebat
      A ramas mut, uimit si parca încurcat la maxim. Voiam sa stiu, trebuia sa stiu daca sunt speciala sau nu. Urma sa iau decizi importante, dar aveam nevoie in primul rand de răspunsul lui.
      Gura lui a ramas inchisa, niciun cuvant nu i s-a strecurat pe buzele fermecătoare si am dat pinteni calului, intrand singura pe porțile castelului. Alta poveste de dragoste secreta si pierdută.
                            ••••••


    Cufarul cel mare a fost mutat in alta parte a camerei, lasand spatiu pentru alte cutii imense. Nunta urma sa aiba loc in Normandia, la o distanță mare fata de noi, asa ca de o luna doar ma ocupam de împachetari. Maine urmau sa plece, tripletii si tata, in timp ce eu ramaneam acasa, pe motiv ca ma simt rau.

      Imi permisem sa ma simt rau, nu vorbeam prea mult si nu aveam chef de nimic, ignorand-o câteodată și pe Ana, ce se dadea de ceasul mortii. Nu o sa ii pot spune vreodată cat de mult o iubesc pentru ca in fiecare zi imi bătea la ușă, incercand sa ma ajute.

       -Cred ca am terminat, doamna mea, mi s-a adresat una dintre doamne.

      Le-am făcut semn sa se aseze langa mine, formand un cerc perfect impreuna si vorbind linstite intre noi. Nu le cunosteam inca asa bine, chiar daca încercasem sa vorbesc cu fiecare cate putin

      Trebuia sa imi ocup minte cu orice, doar sa nu il mai las pe el sa patrunda acolo.

      -Care dintre voi merge in Normandia?le-am intrebat

      O fata bruneta a ridicat mana, urmata imediat de inca doua, mai scunde decat prima. Le-am zambit, stiam ca sunt din familii bune si urmau sa aibaparte de multi petitori, odată ce nunta incepea.

      -Avem voie sa mergem, majestatea?a intreabt timida una dintre ele

       -Sigur ca da, defapt, puteti merge toate, sunt sigura ca niste domni vor fi fascinați de frumusetea voastră naturala, le-am raspuns putin cam pea vesela.

      Au incpeut sa se agite si sa imi mulțumească, dar eu eram cea fericita, pentru ca urmau cateva zile de liniste, timp in care puteam face ce vreau. Trebuia sa aflu ceva. Eram îngrijorata dintr-un motiv bun si, in ciuda tuturor sentimentelor, doar la acea posibilitate ma gandeam. Nu puteam spune nimanui ce bănuiala aveam, ar fi fost  un soc, asa ca trebuia sa aflu singura.

      Nu stiam cum as fi reactionat la aflarea adevarului sau daca macar as fi putut intelege ce mi se intampla. Tebuia sa aflu cat mai repede.

      -Am auzit ca printul William se va logodi curnad, alteta. E adevarat? Nu am obsevat nicio delegatie straina in apropiere, a rupt tacerea o tanara din grup.

      M-am încruntat, nu stiam absolut nimic despre ce urma sau nu sa faca William. Auzisem fara sa vreau cum tata ii reprosase ceva într-o seara, ca a doua zi sa il privească ciudat, dar nu aflasem nimic nou.

      -Nu stiu ce sa spun, fetelor. Stiti toate ca cei trei frati sunt cam greu de tinut pe loc si, daca unul dintre ei aduce o sotie in palat nu cred ca o sa o faca si ceilalți asa repede. Nu ar fi rau sa mai fie o doamna in palat, sa fiu sincera, dar depinde ce doamna, chiar daca mi-ar placea sa fie una dintre voi, am spus pe un ton normal, deosebit de sincer.

      Au chicotit toate, tragandu-ma repede si pe mine lângă ele, ajungand sa stau pe podea, razand bine dispusa. Urma nunta lui Nikolai, asa ca voiam sa fiu vesela acum, daca eu nu urma sa particip. Elisa urma sa devina sora mea si imi doream enorm ca si Ana sa devina sotia lui William. Eu a cui sotie urma sa devin, daca aveam un secret  mai mare decat toata armata  imperiala?

Oare ce secret are Evelyn, ce bănuiește? Mi-ar plăcea aud niste păreri de la voi) Sper ca va place aceasta carte si as fi dornică aud mai des parerile, fie ele pozitive sau negative. Imi cer scuze si pentru acest stil dezordonat de postat, dar nu pot scrie mult si scoala abia acum se termina. Im următorul timp voi incerca sa scriu mai mult si sper sa va placa.

Printesa de Roverbury Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum