Lucrurile nu merg mereu perfect cand vine vorba de dragoste. Nu alegem pe cine iubim sau pe cine uram, chiar daca ar fi mai usor asa.
O iubire secreta se naște in mijlocul unui razboi sângeros, rezultatul fiind o vizita din parte mortii si o binecuv...
-Acesta este minunatul trailer, multumesc enorm HollieRoss13 💙
Noaptea aceea a trecut repede, urmand ca noi doi sa calarim pana la castel, unde ne-am furisat spre aripa unde aveam dormitoarele.
In castel existau 300 de camere, pe langa bucătăria imensa, baile private si salile de bal. Era de o complexitate uimitoare, decorațiunile aduse de mine potrivinduse exact. Fiecare oaspete pe care l-am avut s-a lăsat impresionat de ce avea in fata ochilor, dar mie nu prea imi plăcuse niciodată. Sincer, aveam părțile mele preferate, la care nu puteam renunta si mai existau celelalte locuri, ce nu ma atrageau. Intrarea din spate era pe lista principală, normal.
Câțiva paznici s-au aratat surprinsi sa ne vada impreuna, avand probabil ordine clare sa nu ne scape din vedere, nici macar cateva secunde. Privirile aruncate de Alexander i-au făcut imediat sa înghita in sec si sa taca, stiind ca nu vor sa se puna cu printul moștenitor, ce nu pierduse un duel niciodata. Si fusesera multe, avand in vedere cu cate domnite "onorabile" fusese prins.
Am intrat in camera fara sa ii spun nimic si lasandu-l in afara usii. Nu aveam nevoie de o replica nereușită sau alceva. Noaptea fusese scurta, adormind in camasa cu care inotasem mai devreme si trezindu-ma abia cand Erica s-a aruncat pe mine, indemnandu-ma sa ma grabesc.
Purta o rochie verde ce se asorta cu pantofii si zambea, aratand minunat in aceea zi. Am sarutat-o pe crestet, remuscarea venind imediat. Stiam ca Ana nu ii oferise niciodată un raspuns la intrebarile ei despre omul ce ii era tata, iar micuta fusese numita bastarda de altii, asa ca pricepuse rapid cine era. Acum imi zambea, vesela si energică, iar eu nu aveam niciun drept sa ii spun ce aflasem.
Le-am rugat pe doamne sa ma lase doar cu Ana si am trimis-o pe Erica dupa apa, motivînd ca imi era putin sete. Era o scuza nereusita, insa nu voiam ca micuta sa auda ce tocmai urma sa apun.
-Ar fi trebuit sa imi spui, i-am atras atentia.
Tocmai imi pieptana atenta parul, urmand sa il impleteasca intr-un coc, stilul meu preferat. Deobicei parul meu era ori prins într-un coc atent, ori lasat liber, in valuri.
-Ce ar fi trebuit sa iti spun, Evelyn?a intrebat, parca inocenta si nevinovată.
Am pufnit, intorcandu-ma asa de brusc încât am facut-o sa scape peria. Zgomotul produs de intalnirea sa cu podeaua a fost scurt si puternic, dar nu mi-a atras atenția.
-William este tatal Ericăi, iar tu nici macar nu te-ai sinchisit sa imi spui, Ana!am marturisit ce aflasem in seara precedenta
Culoarea rosiatica din obraji i s-a scurs incet, lăsând in fata mea o tanara speriata si nestiutoare. Ana era prietena mea, chiar daca diferentele dintre noi erau imense, aveam ceva in comun si ,anume, dragostea pentru un barbat imposibil. Nu cred ca fusesem vreodată supărata pe ea cu adevarat, nici acum nu eram, dar ma simteam înșelată. Ar fi trebui sa stiu, poate as fi fost nervoasă zile bune, dar pastrarea secretului ar fi intrat in varful listei mele de prioritati.
-Cum as fi putut sa iti spun? Tu erai supărată ca vei pleca la Academie, lasandu-l pe Alexander pe mana tuturor femeilor din regat. Iar eu ce faceam? Ma furisam ca sa ma pot intalni cu un print, stiind ca era imposibil sa devin mai mult decat o amanta, dar m-am lasat cucerită de tot ce promitea, marturisirea ei a venit brusc, printre scancete.
M-am aplecat spre ea, stergandu-i usor lacrimile, ce aparusera pe obraji ei albi. Era frumoasa chiar si cand plangea si pentru a doua oara in aceea zi ma gandeam la toate pedepsele pe care as fi putut sa i le dau varului meu.
-Nu înțelegi, Evelyn. A fost asa drăguț cu mine, spunând ca poate intr-o zi ne vom putea fura mai multe saruturi de noapte bună. Cand am rămas însărcinată am fost asa bucuroasă, am crezut ca o sa spunem tuturor. Nu i-a pasat ca ma lasa urlând si plângând în spatele lui, chiar dacă ii purtam prințesa, pe Erica a noastră, și-a continuat mărturisirea concretă.
Fara sa imi dau seama am lasat cateva lacrimi sa curga, uitand ca imi propusesem mie sa nu mai vars lacrimi niciodată. Ajunsesem sa imi incalc regulile precise, cu toate ca aveam un motiv bun, unul foarte important. Ne-am strans in brate una pe alta mult timp, ignorand orice bataie in usa si lasand lunea sa creada ca meditam in liniste la ceva, de parcă Ana ar fi fost ghidul meu in meditatie.
Într-un final am lasat-o pe Erica sa intre cu apa si, intr-un mod egoist, mi-am permis sa o tin in brate toata dimineata, luand masa cu ea si propunandu-mi sa ii dedic toata ziua. Am alergat după fluturi in timp ce vantul ne distrugea parul, am lasat-o sa se bucure de priveliștea din turn, ignorând amintirile ce mi se trezeau brusc in acel loc si am privit apusul impreuna, chemand-o pe Ana sa ni se alăture.
La sfârșitul zilei eram epuizata, insa asta nu l-a facut pe tata sa se opreasca din vorbit, încercând sa afle de ce nu imi facusem timp sa ii dau de veste ca o sa lipsesc. Isi facuse atatea griji incat mai avea putin si ma cauta singur. I-am zambit si l-am lasat sa mă sarute părintesc pe frunte, bucurandu-ma ca era aici. Descoperisem ca, in calitate de prințesa, puteam avea prietene si, spre fericirea mea, puteam concepe planul ideal impotriva lui William. Minunatul print urma sa imi dea niste explicații interesante, daca nu voia deja sa o faca singur si din propria inițiativă.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
