-8-

901 67 5
                                    

     Am dat pinteni calului, nepasandu-mi ca saua lipsea cu desavarsire si ca ma puteam accidenta oricand, acum ca purtam o rochie de seara, nu una de calarie. Trebuia sa ma descurc cu ce aveam, asa ca am incercat sa nu bag prea mult in seama ca urma sa distrug una dintre rochiile mele preferate, ce urma sa ajunga aruncata.

     Manecile ei lungi deja ma incomodau, facandu-ma sa oftez pentru a suta oara. Alya alerga mai repede ca vantul, abia putand fi zarita din spate de Alexander si calul sau. Un frumos armasar negru,ce abia putea fi diferentiat in acea intunericime totala. Costase la fel de mult ca Alya si avea un nume pe masura reputatiei stăpânului sau, fiind numit Săgeată.

     Fantana se vedea deja in fata, chiar daca mai erau cateva sute de metri pana unde scarile urmau sa coboare in jos. Abia asteptam sa il vad iar, locul era magnific si deja asteptam sa ma ascund iar pe treptele lui, citind sau desenand in linsite. Pur si simplu gaseam totul divin acolo, chiar si micile monede aruncate de putini sateni ce cunoșteau locul.

     Asa cum am aproximat am ajuns inaintea lui, avand un răgaz, suficient cat sa imi scot mantia de seara si sa o las langa Alya. Armasarul lui Alexander a nechezat puternic cand stapanul sau a coborat din sa, privindu-ma uimit. Nu se asteptase la asta.

     -De cand ai invatat sa calaresti asa?m-a intrebat uimit

     -Faceam multe lucruri la Academie, nu este chiar ce iti inchipui tu, am rapsuns, putin cam prea dornica

     Mi-a intins mana, iar eu i-am acceptat-o cu reținere, focusandu-ma mai mult pe treptele alunecoase ce coborau în jos. Acest loc era unul sacru, din simplul motiv ca aici imi dadusem seama ca il iubesc pe el, aici realizasem ca am crescut si mi-am dat seama, într-un mod sfasietor, ca nu pare sa fie atras de mine.

     Scarile erau o mie la numar, coborand circular pana jos, unde fantana sau lacul, cum ar fi trebuit numit, astepta linistit. Plantele crescusera in voie, într-un mod armonios si nu incurcau pe nimeni, de parca zeii și-ar fi dorit sa pastreze acest loc.

     -Mai ti minte cum numeai locul asta?m-a intrebat Alexander

     Am chicotit, probabil pentru prima data dupa noaptea pe care o impartasisem amandoi. Nu as fi uitat cum alesesem ca un copil o poveste veche, urmand sa numesc un loc dupa ea. Fusese tipul de lucru pe care l-ar fi facut orice fetita si ma simtisem normala atunci, nu ca o fata de vita nobila ce se arunca într-un razboi.

     -"Gradina Afroditei" mi s-a parut perfect atunci, cand abia imi dadeam seama ce inseamna iubirea, am amintit cu voce tare, facandu-i cel mai probabil pe plac.

     S-a intors pe calcaie, ajungand cumva sa coboare treptele cu spatele, in timp ce ne tineam de maini, sprijinindu-ne mai mult sau mai putin unul de altul. In seara in care facusem dragoste simtisem o caldura imensa, dar acum simteam alceva, un sentiment de siguranta, pe care il adoram.

     -Legenda spune ca Afrodita, maritata fiind, si-a inselat sotul cu zeul razboiului, Ares. Povestea lor de dragoste a continuat, pana sa fie descoperiti într-o zi si judecati de ceilalti zei. Secolele au trecut si au fost iertati, dar legatura dintre ei a rămas la fel de intactă, intalnindu-se unde apucau. Locurile erau de obicei uitate de lume, insa mereu aveau un farmec aparte, o parte din cei doi ramanand acolo, a repovestit întâmplarea, amuzandu-se usor in timp ce calca.

     Ochii mi-au zburat asupra apei ce se intindea la picioarele noastre, intre capatul scărilor si ea nefiind niciun pic de uscat. Stelele se reflectau usor in apa, facandu-ma sa imi inalt capul spre cerul instelat, ce parea ca sarbatoreste o intamplarea minunata. Nu mai erau monede in apa, dandu-mi de inteles ca oamenii chiar uitasera de acest loc, numele dat de mime potrivindu-se manusa cu povestea printului.

     -Acum, tot crezi ca este Gradina Afroditei?a continuat sa ma intrebe

     L-am privit din nou in ochi, acei ochi albastri pe care nu ii mai vazusem la nimeni, inafara de fratii sai, dar care nu avuseseră acelasi efect asupra irișilor mei. Era un efect nimicitor, daruit parca de Zeus insusi, pentru a-mi pedepsi iubirea. Sau poate fusese mana Afroditei, ce nu se bucurase ca ii invadasem spatiul personal

     -Asta este un loc al iubirilor secrete, unde oricine poate sa se iubeasca in linste si nimeni, dragul meu print de Edinburg, nu ar putea sa ii fure numele, am explicat pe un ton jos, aproape soptiind fiecare cuvânt in parte.

      Rabdarea lui nu era nemărginită, asa ca nu m-a surpins cand și-a apropiat fata de a mea, facandu-ne pe amandoi sa ne lipim unul de altul mai mult decat ar fi fost nevoie. I-am privit buzele mult timp, cât degetele sale pricepute au inceput sa descheie nasturii de la camasa sa, imaculata de altfel. Mi-am ridicat o spranceana, nestiind ce punea la cale, dar curioasa sa vad rezultatele.

     Nu aveam nimic de pierdut, acum ca ii dadusem inocența mea, pana la urma. Invatasem să accept asta.

     M-am trezit din transa abia cand am inteles ca pantalonii sai deja fusesera îndepărtați, ramanand doar cu simpla lenjerie pe el. Ma înfierbânta, asa cum o mai facuse de mult ori in adolescenta, dar cum o simțisem doar acum cateva ore.

     -Esti pregatita de o baie nocturnă?a intrebat ranjind

     Am ras, concluzionând ca ramasese la acelasi obicei. In copilărie obișnuiam sa raman pe mal cat timp el se imbaia in apele raurilor, povestindu-i sau razand cand apa era prea puternică pentru el. Mereu ii plăcuse sa sara in orice apa întâlnită, dar mai nou o făcea noaptea, din cate puteam asimila. Era un obicei ciudat, insa stiam ca unii lorzi preferau sa o faca noaptea, ca dimineata sa fie treji.

     -Intotdeauna, am raspuns, putin mai tare.

     Și-a schimbat poziția, mutandu-se in spatele meu si desfacand panglica de la rochie. A cazult la picioarele mele, rămânând acolo, in timp ce corsetul i se alatura rapid. Tot ce mai aveam pe mine era camasa, ce a rămas totusi pe mine.

     Ne-am apucat de maini, intrand amandoi in apa calda si adâncă din "Gradina Afroditei". O alta poveste de dragoste secreta.

•Cam asa arata fantana, cu mici retușuri poate:

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Cam asa arata fantana, cu mici retușuri poate:

-mi s-a parut un loc minunat pentru ei doi si urmatorul capitol o sa fie mai interesant, descoperim mai multe despre secretele tripletilor

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

-mi s-a parut un loc minunat pentru ei doi si urmatorul capitol o sa fie mai interesant, descoperim mai multe despre secretele tripletilor. Ce credeti ca se va intampla?

Printesa de Roverbury Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum