Printesa de Roverbury

-18-

      -Nu e posibil asa ceva!am tunat furioasa, lovind masa cu palma

      Imi imbracasem armura pe care nu credeam ca va mai fi vreodată nevoie  sa o port. Al naibii...eram atacati într-un moment oportun pentru ei si foarte prost pentru noi, iar idiotii nu puteau  decat sa se uite la corpul meu. Recunoșteam, armura imi venea bine, iar parul in vant facea totul sa fie fermecator, dar era razboi, nu o joaca de copii.

      Am fugit imediat in camera de razboi, chemand toți generalii si dand ordin ca armata sa se pregateasca. Trecuse noaptea, iar armata adversa se zarea in apropierea castelului, doar noi lipseam. Nu voiam sa cedez, aveam  nevoie ca Jack sa apara, pentru ca jocul meu sa inceapa.

      Armata nu era destul de mare acum, pentru ca soldatii din Normandia urmau sa ajunga abia cu alaiul de nunta, peste 2 zile, si ar fi fost prea tarziu. Mercenarii erau scumpi și de multe ori, in caz ca erau renumiti, acceptau sa lupte doar cum doreau ei. Mercenarii din Nord erau cei mai buni si temuti din Arcadia, erau greu de obtinut si liderul lor, Jack Clement, era renumit pentru spiritul sau de conducător.

      Iar eu trebuia sa il conving sa lupte de partea mea azi. Greu si cu toate astea aveau un avantaj. Aveam doua avantaje. Cele mai importante persoane pentru el erau în casa mea.

      -Au cel putin 5000 de ostași, ai noștri sunt abia pe drum, nu vom face fata cu o armată de 3000, prințesa, a vorbit unul dintre generalii mai în vârstă.

      Mi-am frecat fruntea nervoasă, meditand la ce urma să se întâmple. Urletele venite de afara m-au trezit la realitate si m-am grăbit să ies, pentru a intalni Mercenari din Nord. Erau 2000 si , cu ajutorul lor, urma să pot lupta de la egal la egal cu armata adversă. Sa speram ca pretul lor va fi rezonabil, deși nu ma astept la asta.

      Nu mai văzusem atâția bărbați tineri la un loc de mult, se vedea ca erau viteji si nu era primul lor război. Doamne, aveam nevoie de ei mai ceva ca de apă sau oxigen.

      Am preferat sa raman la înălțimea scărilor, privind scena din fata mea si analizând. Jack era printre cei mai atrăgători bărbați de acolo, descălecase în fruntea lor si era însoțit de inca doi bărbați, mai tineri cu un an sau doi. Avea acea aură misterioasa, nu urma să fie îmblânzit prea curând de vreo femeie.

      -Jack Clement!am salutat de la înălțime

      Atenția lui si a armatei s-a îndreptat spre mine, fixandu-ma din priviri si așteptând. Doar liderul a făcut un pas în față, așteptând să cobor si am făcut-o, ajungând fata în fata cu el.

      -Prințesa Evelyn de Roverbury!a salutat respectuos la rândul său

      Cei doi însoțitori s-au prezentat, stand lângă liderul lor. Sa înceapă tratatul, zic.

      -Nu pot spune ca nu m-a surprins scrisoarea ta. Am presupus mereu ca armata voastră este destul de plina, daca ma pot exprima asa, a început conversatia.

     -Am nevoie de ajutor, Jack. După cum stii ieri a avut loc nunta celui mai mic dintre prinții moștenitori, asa ca mare parte din armata si bărbații familiei au plecat în Normandia. Armata regelui uzurpator este la două câmpuri distanța, l-am anunțat, pe cât de calm puteam.

      -10.000 de galbeni, plus mâncare pe toata luna, a spus pretul brusc.

      Era o sumă colosală, trebuia sa negociez, dar deocamdată aveam nevoie de el si armata lui. În plus, la ce avantaj aveam putea sa nu primească nimic.

      -8000 de galbeni, am propus.

      A ras, lasandu-ma ca o proasta acolo. Nu urma să mai rada pentru mult timp.

      -Eu si băieții avem clienți care ar da mai bine, mi-a zis privindu-ma.

      -Acei clienți ai tăi au si avantajul meu? Membrii familiei tale sunt cumva în mâinile lor?am întreba

      Am dat un ordin rapid, în timp ce el statea nedumerit si intrigat în fata mea. Din spatele meu a răsărit Ana, urmată de Erica. Erau asa frumoase, bine îmbrăcate si zâmbitoare, deși nu puteam trece peste emoția de pe fata prietenei mele.

      -Surioara!am auzit strigătul emotionant al lui Jack

      In doua secunde cei doi frați s-au îmbrățișat, liderul mercenarilor fiind acum al naibii de emoționat. A privit-o pe Erica si a zâmbit, sarutand-o tandru pe frunte.

      -Tocmai ți-am adus înapoi sora si nepoata, Jack. Cred ca pretul este adecvat pentru a lupta astăzi de partea mea, am reînceput discuția.

      Fata lui imi dădea deja de inteles ca raspunsul era da, dar imediat ce a semnat hârtia am avut negru pe alb mărturia ca aveam, într-un final, 5000 de soldați pentru astazi. Trambitele au început să sune la o ora dupa, iar armata adversă s-a apropiat putin, dând de inteles ca urmau sa atace.

      Nu avea rost sa trimit un mesager, ei nu trimisesera pana atunci si nu era bine sa fac eu primul pas. Am făcut câteva rugăciuni în templu si am iesit afara, încălecandu-mi iapa si stand in primul rand, lângă Jack Clement. Eu si el urma să conducem armata astazi, cu toate ca nu a vrut la început să mă lase in fata.

      Mi-am pus arcul pe umăr, lăsând săgețile pentru o zi si scoțând sabia lui Alexander din teaca. Era lângă mine, cel putin asa simțeam.

M-am întrecut pe mine acum si am reusit sa postez repejor, va pregătesc un capitol deosebit pentru marți sau miercuri, e cadoul meu de Crăciun. Sper sa va placa si va astept parerile