Blue

Capitolul 9

───── ⋆⋅☆⋅⋆ ─────

    — N-o să mă pomenești vreodată în rugăciunile tale dacă tot ce reușesc eu e să te enervez și să te fac să plângi, a murmurat lângă urechea mea.

Am vrut să mă îndepărtez, dar el a continuat să mă țină acolo, determinat să nu-mi permită să mă mișc.

— Dacă nu te deranjează și dacă tot ai recurs la asta, aș prefera să mai stăm puțin așa, dacă ești de acord.

Vocea lui formată din ciocolată topită, amestecată cu caramel și puțin scrum de țigară a făcut să mi se topească inima. Cea pe care o credeam pietrificată deja. Nu mă așteptasem niciodată să îmi ceară asta.

— Aș putea să te țin cu forța, Johnson, să știi. Dar aș prefera să vrei și tu.

Asta m-a emoționat și mai mult. Faptul că simțea această nevoie de a rămâne în poziția asta, de a-mi accepta manifestarea și tot ce implica ea.

— Dacă nu te-aș cunoaște mai bine, aș zice că, de fapt, ești un tip foarte sentimental, Asher Graystone, l-am tachinat, ca să-mi distrag eu însămi gândurile.

A pufnit într-un surâs, lângă urechea mea prin care am simțit pătrunzând fiori, iar eu am fost nevoită să închid ochii în fața acelui val de senzații necunoscute.

— Ai impresia că m-ai citit deja?

Palmele lui și-au slăbit puțin strânsoarea de pe spatele meu și când am tras adânc aer în piept am inspirat direct parfumul său care m-a amețit.

Erau atâtea haine care ne despărțeau corpurile și cu toate astea eu îl simțeam atât de intim apropiat de mine. Atât de profund. Existau legături între noi pe care nu le vedeam, nu le cunoșteam, nici nu le puteam identifica, dar le trăiam ca și cum ar fi existat dintotdeauna.

— Îndeajuns încât să fiu convinsă că nu te comporți tu, în general, așa. Și atunci pun totul pe seama băuturii...

M-a prins de umăr și m-a tras puțin înapoi, cât să mă privească în ochi, iar eu mi-am pierdut suflul. Pentru un moment a stat așa, a sorbit tot ce găsea în privirea mea. A căutat ceva mai mult, așteptând ca și cum ar fi vrut să-i șoptesc pe buze doar o invitație pentru a se putea dezlănțui. Am fost aproape convinsă că a vrut să mă sărute.

Și de ce asta nu mă înfricoșa? De ce nu mă îndepărta?

— Dacă aș fi fost beat, acum ai fi țipat să mă dau jos de pe tine. Ori poate ai fi strigat, cerându-mi mai mult, a replicat rânjind insolent.

Noroc cu Graystone. A stricat el ceea ce nu putusem eu.

Mi-am pus palmele pe pieptul lui și l-am împins revoltată. Dar forța lui, așa cum deja mă avertizase, era cu mult superioară ale mele și n-am reușit să mă eliberez.

— Nu te flata. N-am zis niciodată că te consider atrăgător, l-am sfidat la fel de indignată.

— Vrei să verificăm? m-a imitat, maimuțărindu-se. La fel îl întrebasem și eu în seara aceea, în mașina mea.

— Vai, Graystone, am zis cu emfază, mai nou te-ai dat pe slăbănoage?

Eram încă atât de aproape unul de celălalt că dacă doar ne-am fi mișcat, chiar și cu un singur centimetru, eu sau el, fețele noastre s-ar fi atins.

— Dacă mi-ai cere tu, aș putea să te sărut, a spus dintr-o dată, lăsându-mă cu gura căscată. Știa exact cum să mă surprindă tot timpul. Și nu într-un mod prea plăcut. Mi-am fixat privirea în pupilele lui care s-au dilatat la maximum.