Blue

Capitolul 10

    ───── ⋆⋅☆⋅⋆ ─────

     M-am trezit fiindcă îmi înghețaseră picioarele. Setasem aseară căldura la o temperatură mai mică, deoarece mi-a venit mie ideea strălucită cu șemineul și peste noapte, când lemnele arseseră, se lăsase frigul în living.

    Am deschis cu greu ochii, simțind la pipăitul degetelor textila groasă de sub mâna mea. Când mi-am ridicat capul, am văzut că eram învelită cu pătura pe care o țineam, de obicei, pe brațul canapelei. De asemenea tot el mă adusese și mă întinsese aici, căci eu adormisem undeva pe jos azi noapte.

    N-aș fi știut să spun când mă mutase sau cât de greu ori ușor îi fusese, deoarece clar adormisem buștean și n-am simțit nimic. Iar eu chiar eram o persoană cu somnul foarte sensibil. Probabil că băutura avusese aportul ei la treaba asta.

    M-am întors pe o parte și apoi am văzut acea foaie pe măsuță. Mi-am întins brațul și am apucat-o, luând-o lângă mine și deschizând-o. Cine știe pe unde cotrobăise după pix și hârtie ca să-mi scrie.

    Am citit din ea. „Ca să ții minte că am trecut și eu pe aici."

    Doar atât îmi lăsase.

    De parcă aș fi putut uita.

    Graystone se evaporase. Și nu era nevoie să îl caut, fiindcă știam sigur că plecase.

    M-am zgribulit înapoi sub pătură, luând și biletul de la el cu mine. Aveam să țin minte mult și bine seara trecută. Și mai ales faptul că se descărcase, chiar și puțin, emoțional în fața mea.

    Ne legau atâtea lucruri și tot atâtea ne despărțeau. Nu mai eram tocmai doi străini, dar nici nu devenisem... ceva. Și n-avea s-o facem. Și tot mai bine era așa.

    N-aș fi putut ghici ora, dar chiar dacă se luminase deja, cu siguranță era încă devreme. Mi-am căutat o poziție mai confortabilă și la scurt timp am adormit înapoi.

    Când am fost sătulă de somn și m-am trezit iar, am plecat să-mi caut telefonul să verific ceasul și dacă aveam apeluri pierdute. Îl lăsasem în dormitor cu intenția clară de a nu mă distrage.

    Am făcut curat la bucătărie, am strâns și am spălat totul. Asta îmi reamintea de ce nu invitam niciodată pe nimeni. Tocmai pentru a mă scuti de toată munca asta.

    Cu puțin mai mult efort am terminat și m-am pregătit să mă bag, în sfârșit, la o baie lungă, când m-a sunat Kim.

    Umplusem cada deja cu apă și spumă și mă rugam în gând să nu-mi ceară iar să ieșim pe undeva. De data asta aș fi refuzat-o cu mai multă vehemență.

    — Blue, am atâtea să-ți povestesc, a strigat ea în telefon, imediat ce am răspuns.

    Kim era o persoană cam egocentristă. Cel mai adesea vorbea întruna doar despre ea.

    Am intrat, între timp, în apă, așa avea și pretextul potrivit pentru mai târziu.

    — Știi ce minunat a fost Cole aseară? a continuat pe același ton încântat.

    Am alunecat și mai mult în cadă și am rămas acolo, cu apa încălzindu-mi corpul, hidratând pielea uscată, relaxându-mi carnea, înmuindu-mi oasele.

    Am stat acolo cu ochii închiși, cu brațele de o parte și de alta a căzii, cu telefonul pe marginea mai largă de lângă perete, setat pe difuzor, ascultând-o pe Kim.