Blue

Capitolul 11

───── ⋆⋅☆⋅⋆ ─────

    Am avut intenția de a râde și a face glume pe seama lui. Am vrut să-i spun că mai ninsese și în alți ani și că avea să mai ningă și în continuare. Și doar o fărâmă de inteligență m-a ajutat să tac și să reflectez mai bine înainte.

    M-am felicitat pentru intuiție, simțind dintr-o dată un sentiment puternic încălzindu-mi din nou inima. Simțind o străfulgerare acolo. Ceva ce nu puteam identifica, fiindcă nu se mai asemăna cu nimic din ce trăisem deja.

    Graystone simțea nevoia să se apropie cumva, să se conecteze la un nivel metafizic cu fiul lui mort. La care se gândea, probabil, ca fiind în ceruri acum. Trăind acolo veșnicia pe care nu a putut-o primi pe pământ.

    Mă emoționa și pe mine tot acest... Nu-i puteam găsi nici măcar un nume.

    Nu mă puteam desprinde de imaginea lui. Înțepenisem în acel loc, simțindu-mi picioarele de piatră, cu ochii plini de el și de acel peisaj feeric.

    Nu voiam să mă mișc și nici să-i stric lui această clipă de beatitudine. Așa că mă mulțumeam să contemplu și să îmi umplu plămânii cu aerul rece, care parcă reușea să îmi oxigeneze creierul.

    — Vino aici. Glasul lui a spart liniștea instalată între noi.

    Am ezistat doar câteva secunde înainte să mă alătur lui. Ar fi fost infantil din partea mea să continui să protestez și în privința asta.

    Am închis ușa, pășind ușor prin zăpada care, puțin câte puțin, începea să se aștearnă peste solul deja reavăn.

    M-am oprit la un singur pas de el, stând față în față. Fulgii se topiseră pe fața lui și se scurgeau acum încet pe bărbie și se infiltrau în barba de acolo.

    Îmi tăia respirația pe care o câștigasem mai devreme.

    — De ce n-ai închis ochii? m-a admonestat, iar eu am clipit surprinsă. Ai lui așa erau, încă. De unde știa, deci, că nu o făcusem?

    — Nu mă gândeam că e necesar, am zis în șoaptă.

    — Ar trebui să facem schimb de personalități, Johnson. Tu ești mult mai pragmatică și mai calculată decât mine. Îmi dai fiori reci pe șira spinării.

    Așa mă vedea el?

    — Te înșeli, am comentat doar.

    Înainte să mai aștepte să închid eu ochii, i-a deschis el pe ai lui și chiar atunci fulgii de zăpadă s-au oprit undeva la nivelul chipurilor noastre. Gravitația a dispărut complet. Intensitatea și profunzimea privirii lui m-a sufocat, iar aerul a devenit static.

    Apariția lui în viața mea amenința să strice normalitatea tuturor celorlalte lucruri. Aproape nimic numai funcționa, de când am devenit conștientă de existența lui Asher Graystone.

    Tăciunii lui mocneau, propagându-se, cu determinare, într-ai mei, scântei albe călăuzindu-le calea.

    — Să mergem, a rupt el vraja. O să răcești și o să dai vina pe mine. Ești în stare să înveți toate blestemele doar pentru a mă porcăi așa cum merit.

    Am zâmbit și am luat-o înainte, deoarece el îmi făcuse semn cu capul.

    Mașina lui era parcată chiar în fața casei mele, lângă bordură. Era un Audi. Și după model m-aș fi pronunțat la un Q ceva. Poate chiar un Q8, căci părea foarte nou. Nu îl mai văzusem până acum.