Ash Graystone e un bărbat care a pierdut totul. Odată cu asta a renunțat la a mai ține cont de sentimentele cuiva. A renunțat la a-i mai păsa de tot ce se întâmplă în preajma sa. E dur, abrupt, chiar prea brutal de sincer pentru toti cei cu care int...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
───── ⋆⋅☆⋅⋆ ─────
Nu, nu venise Graystone, deși eu mă impacientasem deja, căci inima începuse să o ia la goană. Asta se cam întâmpla întotdeauna când era vorba de el.
Era tipul cu mâncarea, care se pare că bătuse de câteva ori până când am reușit eu să reacționez. I-am plătit, apoi m-am întors la masuță cu mâncarea. M-am așezat în fotoliu de data asta, ca să nu cumva să adorm de tot, continuând să îl aștept pe Ash.
Stomacul îmi scotea niște zgomote dizgrațioase și aveam o foame de lup. Cu greu mă abțineam să nu sar deja pe porția mea. Mă gândeam că era posibil să apară în curând, deoarece trecuse deja cam multișor de când îl lăsasem cu Carlos la universitate.
Mi-am aruncat picioarele pe brațul fotoliului și am apucat cartea care rămăsese deschisă de când mă apucasem de ea. Nu mai reușisem să o termin, de câteva zile bune tot citeam, fără să fiu în stare să mă pot concentra.
Am tresărit iar atunci când sunetul soneriei m-a scos instant din meditație.
Mi-am trecut palmele peste puloverul lung, aranjându-l, întinzându-l pentru a-mi acoperi posteriorul, deoarece purtam niște colanți, cu care doar în casă îndrăzneam să mă afișez, deoarece erau extrem de comozi.
Când am deschis larg ușa, l-am găsit pe Graystone sprijinindu-se cu mâna de tocul ei, așteptând, în timp ce-și tot ronțăia buza de jos. Șuvițele de păr îi erau complet dezordonate, iar el era îmbrăcat doar în cămașă și în vesta aceea care mă înnebunea. Oare de ce îmi plăcea atât de tare să îl văd îmbrăcat așa?
— Mă lași să intru sau vorbim din ușă? a întrebat morocănos.
M-am dat repede la o parte, făcându-i loc să treacă. S-a dus spre living fără să mai aibă nevoie de nicio invitație și s-a trântit pe sofa. Și-a întins totodată și brațele pe spătarul ei, rămânând așa.
— Văd că ai comandat și de mâncare, a arătat cu capul, când eu numai ce închisesem ușa și veneam spre el. Ai fost foarte inspirată. N-am băgat azi mai nimic în gură.
Gând la gând.
— Cum a fost? am vrut să știu, reluându-mi locul de mai devreme. Cum e Carlos?
S-a frecat la ochi cu dosul mâinii, clipind des, extenuat.
— Nu prea bine, taică-su nu și-a revenit încă, iar poliția le-a luat declarații lui și mamei lui.
— Au spus ce le-ai cerut tu?
— Îhm, și-a așezat un picior peste celălalt. Hai, hrănește-mă, că discutăm între timp.
M-am uitat urât la el.
— Nu sunt servitoarea ta, Graystone. Ai grijă cum mă tratezi.
