Sub aripa demonului

Fraternizând cu inamicul

Când l-am auzit pe Halle înecându-se mi-am dat seama că era cazul să îl ajut, chiar dacă era un dobitoc câteodată și nu știa să își măsoare gesturile. Am urcat pe scara de incendiu pentru a ajunge pe acoperiș. Imaginea lui Halle însângerat îmi acaparase raza vizuală, Nikolas fiind pe fundal, auzindu-l în spatele minții mele.

M-am dus repede la Halle și l-am ajutat să se ridice. Când se poziționase bine realizasem prea târziu că eram prea aproape de marginea acoperișului și nu exista nicio bară care să te împiedice să cazi.

— Deci așa faci? Am stat după tine, te-am așteptat de doi ani, iar el apare dintr-o dată, iar în următoarea secundă îi cazi la picioare?

Mi-am ridicat sprâncenele uimit

Pumnii săi, murdari de sângele lui Halle, erau încleștați. Îmi era teamă de ce putea să facă în continuare. Puteam observa prin cămașă, cu ușurință, venele ce pulsau din cauza nervilor. Inima sigur îi pompa sângele în vene mai repede decât ar fi fost normal să o facă.

— Este amuzant faptul că aveam de gând să mai aștept un an. Un an, înțelegi? Și ai fi fost a mea. Doar a mea, fie că ai fi vrut sau nu. Dar afi fi vrut, pentru că te-aș fi făcut eu să vrei. Apoi a apărut el, nu-i așa? Cum e posibil ca în câteva zile să vă apropiați atât de mult?

Acum era rândul meu să mă enervez, cum putea spune asemenea lucruri? Am făcut multe pentru el, iar el știe. De ce are impresia că totul se rezumă la Halle acum? Este gelos? Asta este problema lui? Pentru că el tocmai mi-a spus că avea de gând să mă folosească pentru a-și satisface plăcerile carnale.

Acum totul are sens. Mereu ieșea cu fete, de fiecare dată când mergeam la Raven acasă el venea cu câte o iubită nouă. Nu e de mirare că mereu le schimba el, probabil el era Sel părăsit având în vedere modul în care se comportă. Pot pune pariu că nu e prima și nici ultima oară când a vorbit cu cineva așa.

— RĂSPUNDE-MI.

A urlat, eu dându-mă un pas mai în spate, sperând că betonul pe care stăteam nu avea de gând să se termine prea curând.

Am încercat să mă uit în ochii lui Halle. Aș fi vrut să îl întreb din priviri ce se întâmplă și de ce nu ripostează, dar ochii săi erau închiși. I-am pus mâna pe față, cu intenția de a-i trage o palmă scurtă pentru a nu leșina, dar și-a deschis ochii imediat ce mi-a simțit atingerea. Privirea lui era goală, nu emana emoție și o evita pe a mea. Nici măcar culoarea ochilor săi nu mai era aceeași. Acum se transformase într-un gri cu tentă deverde. Te rog, rezistă. Aș fi vrut să îi șoptesc atât de multe cuvinte și, totuși, nu am reușit să scot un cuvânt.

— Dacă nu ai de gând să vorbești, te voi face eu să vorbești, nu mă provoca.

Cum a devenit Nikolas din provocator în cel provocat de mine?

Sau de noi.

Tot ce știu este că am izbucnit.

— Cum e posibil să ne apropiem atât de mult? CUM E POSIBIL? ESTE CUMVA O GLUMĂ? Problema mea este că habar nu ai să te comporți. Vii și îmi zici toate lucrurile astea. Nici măcar nu mă cunoști, acum realizez că nici măcar nu ți-ai făcut timp să mă cunoști, și ai pretenția să îți răspund? Tu ce ai de împărțit cu Halle? Toate lucrurile aste nu mi le spune nimeni, dar eu ar trebui să mă comport ca târfa tuturor.

În acel moment am auzit o voce care m-a strigat. Of, Raven, nu este cel mai bun moment să mă cauți. Am încercat să mă uit după ea, dar nu am putut să o văd.

— Asta este chestia. Trebuia să fii târfa mea, nu a tuturor.

— Aș prefera să fiu împinsă de pe coperișul ăsta, decât să mai stau un singur minut cu tine.