Sub aripa demonului

Întâlnirea

Am intrat pe ușa casei și mi-am aruncat imediat geanta pe unde am apucat, dezbrăcându-mă în drum spre baie. Aveam nevoie de un duș fierbinte pentru a îmi reveni. Eram obosită din punct de vedere mintal și era abia a doua zi de academie. Cum aveam de gând să supraviețuiesc întregului an, urma să aflu.

Plimbarea pe care Dimitri mi-o oferise cu mașina a fost liniștitoare, aproape reușisem să mă detașez de lumea exterioară, dar asta nu va renega tăieturile pe care Halle mi le-a creat în suflet. A împărtășit cu restul lumii momentele intime dintre noi și nu îi pot ierta asta. Nu pot să cred că m-am lăsat dusă de nas în halul ăsta. Mi-am lăsat garda jos pentru a doua oară, după ce mi-am promis prima dată că nu o voi mai face. Chiar trebuie să îmi recalculez deciziile în privința băieților.

Și totuși, buzele sale se simțeau atât de bine peste ale mele.

Am pășit în afara cabinei de duș și mi-am înfășurat părul într-un prosop. Puteam vedea în oglină jumătate din reflexia unei învingătoare, iar cealaltă jumătate era reflexia unei fete care trebuia lăsată în urmă demult. De ce nu o pot șterge din memorie? Credeam că era pierdută de mult timp, dar și-a găsit calea înapoi spre mine. Înainte de a părăsi baia am sters cu palma mea oglinda. Eram tot eu, dar altfel.

Chiar voiam să îl pot învinui pe el, dar adevărul este că este vina mea în totalitate. Mereu las oamenii să pătrundă în bula mea plutitoare, iar când ies afară din ea, o sparg. Am încercat să îmi alung gândurile negative, tot ce făceau era să mă întristeze.

Următoarele ore le-am pierdut găsindu-mi ținuta și căutând adresa pe care Dimitri mi-o scrisese pe bilet. Alesesem o rochie roșie, până deasupra genunchiului și cizme care erau până la genunchi, împreună cu un palton negru. Cât despre local, nu era departe, dar tot aveam nevoie de mașină.

La scurt timp am luat cheile de la Jeep-ul tatei și am plecat spre local.

Când ajunsesem, în loc să parchez și să intru direct în local, am ales să mă învârt în parcare. Aveam emoții. Voiam să îl fac să mă placă pentru că l-ar fi ajutat pe Axel și, automat, pe mine. Știam că Axel nu ținea neapărat să fac asta, nici măcar nu i-am zis că mă voi vedea cu Dimitri, dar îi eram datoare. El m-a ajutat de-a lungul timpului enorm de mult și dacă totul va merge bine în seara asta, mă voi revanșa.

La zece minute după ce ajunsesem, mi-am făcut curaj să ies din mașină. Cu toate astea, tot am așteptat lângă local o perioadă de timp. Voiam să îl sun, dar am renunțat imediat la idee, nu voiam să creadă că sunt prea insistentă.

Din fericire nu a trecut prea mult până când, deodată, am simțit două brațe care m-au apucat de talie timid și m-au tras într-o îmbrățișare, eram întoarsă cu spatele spre ușă, speriându-mă. Era neobișnuit pentru mine, dar am încercat să mă iau după el.

— Ești frumoasă.

Mi-a șoptit. M-am întors cu fața spre el pentru a-i pute vedea ochii. Arătau la fel de strălucitori ca acum câteva ore, doar hainele sale erau schimbate. Era îmbrăcat la costum, iar în mâna dreaptă ținea un trandafir.

— Complimentele tale nu îmi vor cumpăra băutura.

Încercasem să îi răspund cât mai provocator, voiam să îi arăt că nici nu mă gândeam să las garda jos. Expresia lui facială era aproape imposibil de descifrat. Puteam observa o urmă de amuzament, dar se vedea cum ascundea un sentiment pe care nu l-am văzut niciodată la altă persoană.

— Hai să intrăm.

S-a aplecat când am ajuns în dreptul intrării și mi-a înmânat trandafirul. I-am zâmbit sincer și am pășit în interiorul restaurantului.