Gânduri

173 43 3
                                    

gânduri

_________

Ai fost greu de găsit și s-ar putea să fii greu de pierdut. M-am trezit prinsă într-o avalanșă din care am făcut exces de tine. Ceea ce este ironic pentru că tu crezi că este invers. Nu este. Mi-e teamă că dacă îți voi spune de ce mi-e teamă îmi vei scăpa printre degete, furat de univers, apoi dus într-o nebuloasă unde vei fi transformat în stea. Iar eu vreau să fii galaxie.

Am început să măsor timpul în zilele petrecute cu tine. Și tu nu îți dai seama, mai ales când timpul rămâne în loc din cauza ta, iar el trece oricum.

Mi-aș dori să te visez, dar ador faptul că nu o fac. Visele ar fi un convenient; m-ar ispiti. Ele nu sunt realitate și de asta te prefer așa cum ești acum, în momentul ăsta, măsurând secundele în gesturile tale.

Cât despre mine, nu pot fi instantă. Trebuie să te înnebunesc puțin cu timiditatea mea absolută, ca după să realizezi că nu sunt ceea ce nu credeai despre mine și ceea ce credeai în aSelași timp. Vreau să îți dau toate mințile peste cap și tu să crezi, de fapt, că ți le-am luat. Dacă te-am păcălit în sensul ăsta, este tot ce vreau să știu, nu încerc să o fac și, totuși, sunt curioasă dacă funcționează.

Nu ai cum să mă înnebunești, dar îmi poți fura inima. Pentru că tot procesul ăsta are loc pe baza furtului reciproc. Și, totuși, de fiecare dată când dăm înapoi este mai mult decât ce am furat.

Singurul lucru de care sunt sigură este nesiguranța care ne rotește pe amândoi în toate direcțiile. Nu vreau să impun nimic ca să nu dispară totul. Așa că hai să ne pierdem în abis. Ne vom distra. Vom fi de neuitat.

Sub aripa demonuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum