Sub aripa demonului

Adevărul

 — Vrei să începem cu prezentul sau cu trecutul?

M-am încruntat și am expirat zgomotos.

— Cum l-ai întâlnit?

Mă așteptam să îmi zică că l-a întâlnit la academie sau că Axel i l-a prezentat. Nu era nici pe departe așa. Din câte îmi aminteam Halle îmi pomenise că îi cunoștea anumiți oameni de la pistă, dar nu credeam că ei fac parte din viața mea.

— L-am întâlnit pe Halle înainte să te întâlnesc pe tine. Eram în Spania, am emigrat la sfârșitul verii, înainte să începem academia. Cam la fel a fost și în cazul lui Dimitri și Nikolas.

Povestea lor se ducea mult în spate, mai mult decât mă așteptam. Atenția îmi era captată de el întru totul. Era ca un capitol total diferit în cartea mea.

— Ești hispanic?

Câte lucruri nu știam despre prietenul meu cel mai bun. Eram revoltată și mă mustram singură, în sinea mea, eram atât de ignorantă.

— Un poco. Tata este britanic, iar mama din Spania, San Sebastian, mai exact.

— Halle mi-a spus că a fost în...

— A fost peste tot. Dar înainte să se mute în mai multe orașe din Spania, a stat în San Sebastian. Taică-miu i-a ajutat pe părinții lui să se mute, cu asta se ocupă. O perioadă nici nu a mers la liceu Halle când ajunseseră. Stătea la o pistă cu niște skateri, începusem să stau și eu cu ei, din nou.

— Cum l-ai cunoscut, mai exact?

— Obișnuiam să fac tatuaje la unul dintre saloanele din centru. Nikolas fusese Sel care l-a adus.

— Tu i-ai facut tatuajele?

Ochii mei se făcuseră mari. Auzisem câteva despre talentul lui la desen, dar niciodata nu i-am văzut arta . Cine ar fi crezut că în tot acest timp am stat chiar lângă ea?

— Surprinsă?

Era mândru de munca lui, dacă tonul lui arogant și mișcarea din cap pe care a făcut-o ca părul să îi stea neglijent nu dădeau de înțeles asta, atunci nu știu ce ar fi putut. Privirea lui provocatoare nu putea trece prin mine.

— Mai mult șocată.

Era cu un an mai mare ca Halle și cu aproximativ doi ani mai mare ca mine, chiar dacă eram în aceeași sala . El avea 16 când toate lucruile astea se întâmplaseră, iar în câteva zile făcea 21.

— Nu voiam să i le fac eu. Nikolas a insistat. În ziua în care el a venit să-și facă al doilea tatuaj a venit și Halle. Acum îmi pare rău că nu l-am oprit. Știam că nu era genul care să umble cu tipi ca Nikolas sau care să aibă tatuaje, dar a devenit.

Simțeam că și el îl cunoștea pe vechiul Halle. Da, oamenii se schimbă, dar nu și sentimentele ce veneau odată cu amintirile, iar asta îmi rupea sufletul.

— Nu arăta cum arată acum, dar puteai zice clar că mergea la sală. Eu nu mergeam, iar asta m-a făcut să-l întreb unde merge. Am început să mergem împreună. Pe atunci ieșeam cu o tipa, Adeline, iar când Halle a intrat în peisaj ea se schimbase. Cam cum s-a întâmplat cu Raven. Pe scurt, aflasem că mă înșelase.

Îți puteai da seama din privirea lui că o iubise mult. Iar ceva mă făcea să îmi pun semne de întrebare: cu Halle îl înșelase?

— Nu cu el, dar lui i-am povestit și atunci mi-a povestit de tine.

— Simpatia pe care o avea față de mine mă enerva în acest moment. Dar nu am zis nimic, doar mi-am strâns mainile mai bine în jurul cănii cu lichid fierbinte, făcând abstracție de durerea cauzată.