Sub aripa demonului

Prolog

Mi-am deschis ochii ca să mă găsesc în întuneric. Deja îl cunoșteam prea bine ca să mă tem. Un spațiu gol și rece era lângă mine. Ryder plecase demult.

Mi-am înfășurat pătura în jurul meu, în cameră era foarte frig, iar afară ploua torențial. Mi-am poziționat un deget pe geam, aburul făcându-și apariția pe geamul din sticlă.

M-am îndreptat spre noptiera pe care îmi pusesem telefonul nu cu multe ore în urmă. Era cinci dimineața. Nu aveam niciun mesaj lăsat de el sau de altcineva.

Hainele mi se uscaseră, așa că m-am îmbrăcat. Acum nu mai puteam adormi, Sel mai bun lucru pe care îl puteam face era să merg acasă și să-i returnez mașina lui Hart, dar nu înainte să-i las o zgârietură frumoasă pe ușa din partea stângă.

Am căutat în buzunarul gecii în care venisem cheile mașinii, dar nu le-am găsit. M-am uitat și în bolul cu chei, nu erau nici cheile lui Ryder. Singurele chei din tot apartamentul erau cele băgate în ușa acestuia. Totuși era ciudat, iar dacă n-aș știi mai mine, aș zice că pune ceva la cale.

Mai aveam doar câțiva bani și telefonul lui Halle pe care l-am aprins ca să văd ora. Era 4 dimineața. Un mesaj era afișat sub oră. Era de la Drake.

Vezi că plecăm la 6 în Oxford. Trebuie să semnezi acte sau pierzi pista.

Sau pierzi pista?

Cum adică sau pierzi pista? Pista cui? Pista lui Halle?

De data asta nu aveam să îl mai las să scape. Am comandat un taxi și am coborât în grabă scările, ieșind din bloc. Temperatura corpului îmi revenise la normal și voiam să simt frigul la loc. Când m-am uitat în parcare, mașina lui Ryder era parcată. Așadar, seara trecută am avut două mașini, cu două chei, iar acum am doar o mașină, fără chei; cheile pe care Ryder le lăsase în bolul de la intrare și cheile pe care eu le-am avut în geacă cândva.

M-am urcat în taxi cât de repede am putut, cu privirea încețoșată și i-am zis adresa șoferului și nu am mai scos niciun cuvânt, nu puteam și nici el nu era prea vorbăreț. Încercam să concept un plan ca să îl fac pe Halle să divulge tot, dar nu era atât de ușor. Era tare încăpățânat. Singura modalitate prin care aș fi putut să îl iau prin surprindere era dacă veneam cu el, fără să afle. Planul perfect, nu?

Mi-am frecat mâna cu ochii pentru a mă trezi. Mă întrebam ce se întâmplă cu mine. Mental? Nu eram stabilă în sinea mea, eram doar la suprafață, pentu că trebuia să fiu. Aveam multe planuri de viitor și nu puteam lăsa pe nimeni să le împiedice, în plus, îmi plăcea să mă bag în treaba altora dacă era dreptul meu, iar acum aveam tot dreptul.

Din cauză că dimineața nici măcar nu începuse străzile erau libere, doar ploaia îmi ținea companie și șoferul taxiului. Am ajuns mai repede ca de obicei, în plus, îl rugasem pe șofer să mă lase în capătul străzii, tot mai aveam ceva de mers.

Începusem prin a mă plimba ușor, deoarece mai mai erau câțiva metri până ajungeam în fața casei mele. Atenția mi-a fost captată de copacii uriași pe care nu îi țineam minte să fie atât de impunători și întunecați.

Deci Halle deținea pista? Deci documentele de pe biroul lui Drake erau documentele lui Halle? De asta era semnat cu un B. Acel B venea de la Blade. Doamne. Băieții ăștia nu luau pauză niciodată?

ceva ce voiam si abia așteptam să fac de o vreme îndelungată. Am strecurat ușor pentru a nu atrage atenția având în vedere că era o oră la care nimeni nu era treaz. Orice mișcare aș fi făcut să fi putut auziși pe o rază de un kilometru.

Am presat ușor dar adânc cheia în portbagaj. I-am desenat un deget mijlociu cât de bine am putut ca să se învețe minte. Data viitoare ori îmi spune direct ceea ce plănuiește ca să îl pot ajuta ori îi stric toate planurile.

Mi-am pus cu grijă cheile la loc în buzunar. Am intrat la mine în curte pentru că nu voiam să existe posibilitatea ca cineva să mă vadă și am sărit gardul în grădina lui Halle. Lumina din camera îndreptată spre casa mea era stinsă. Pe de altă parte, cea din sufragerie era singura aprinsă. Pe oriunde aș fi vrut să intru ca să îi spionez m-ar fi putut auzit

M-am lăsat în jos, sub geamul de la sufragerie, pentru a arunca doar o privire scurtă. Halle stătea de vorbă cu Ryder și Drake. O siluetă neașteptată se afla pe canapea. Nu știam dacă era cine credeam eu că este.

Inima mi-o luase razna și dintr-o dată aerul rece de afară era mult prea cald. Mi-am adunat tot curajul de care eram capabilă și am făcut cel mai prostesc lucru - am intrat pe ușa de la intrare, furioasă, confuză, dar, cel mai mult,rănită:

— Fernando?