Sub aripa demonului

Microfonul

Inca nu imi puteam lua gandul de la Halle. Unde era? Oare ma cautase sau doar isi vedea de treaba cu prietenii lui dubiosi? Inca mi se parea dat peste cap faptul ca statea cu ei, desi putea sta doar cu noi. Poate asta era secretul unei prietenii de durata, poate trebuie sa stai cu cat mai multi oameni care sa nu stie prea mult despre tine.

— Hai sa plecam.

Ryder mi-a facut semn spre intrarea indepartata a terenului. O figura impunatoare, desi minuscula, se indrepta spre noi.

— Eu o sa plec, tu ramai, ai nevoie.

Mi-a facut cu ochiul si a coborat tribunele rapid, dand noroc cu Halle la baza lor. Halle, a urcat scarile si si-a lasat toata greutatea pe banca, facandu-le si pe Selelalte sa se zguduie. Niciunul nu a scos un sunet. Nu aveam ce sa ii zic. Asa ca a inceput el.

— Vreau să încheiem subiectul ăsta odată pentru totdeauna.

Se sunase de pauza, iar asta i-a intrerupt discursul. Oamenii incepusera sa se stranga pe teren, pentru ca in timpul pauzei de zece minute, majoritatea ne strangeam aici si ne uitam la cei din echipa de fotbal sau baschet facand meciuri.

— Halle!

O fata a strigat de jos, la el. Nu o mai vazusem vreodata, iar asta ma intriga intr-un mod negativ. Halle i-a facut cu ochiul si s-a intors spre mine.

— Ce voiai sa imi zici inainte sa fim intrerupti de flirtatul tau nonsalant?

Mi-a zambit, fața lui transformandu-se din sexy in tantalau intr-o secunda. Ma enerva.

— Dă-mi mâna.

M-am uitat la el confuză și m-am strâmbat:

— Ew, nu.

Nu știam care era problema mea: că venise Ryder în locul lui, că lucrurile nu erau stabilite între noi, că e prea misterios sau tipa de adineauri?

— Să știi că nu mai suport un singur moment fără tine.

La spusele lui, tot sângele din corp devenise cu un grad mai fierbinte. Am vrut să intervin, dar nu m-a lăsat să vorbesc:

— Amândoi avem treburile noastre seprate și asta face lucrurile mai complicate, dar ne vom pierde timpul unul altuia dacă încercăm să fim prieteni. Nu mai e ca acum 4 ani sau ca prima data când ne-am cunoscut. Evoluasem.

Și știam, dar nu înțelegeam, niciodată nu am înțeles de ce după o vârstă trebuia să fii mai mult decât prieten sau nimic cu persoanele acelea.

M-am uitat în ochii lui, era iubirea vieții mele. Toată lumea are una. El era tot ce îmi doream când eram mică. Cum aș fi putut renunța la visul copilăriei mele?

Voiam să fiu împreună cu el. Să îl păstrez separat de restul lumii și să îi doborâm, pe rând, pe toți cei care ne stăteau în cale.

Speram că nu vorbește adrenalina de moment, din partea amândurora.

— Nu o să mai ai ocazia să flirtezi cu tipe de pe stadion.

I-am zis detașat, făcându-l să râdă. Mă bucura că suferința mea era amuzantă.

— Perfect.

S-a aplecat să mă sărute.

Câteva ore mai târziu, ajunsesem la garaj.

Am aruncat chistocul la gunoiul de langa usa si am intrat pe holul gol care ducea spre cazino. Toată lumea era strânsă înăuntru sau pe pistă.

M-am uitat în dreapta mea. Era cine trebuia să fie acolo. Mă simțeam împăcată, iar nimic nu se schimbase.