Ziua 3.
Dragă jurnalule azi am cotrobăit prin lucrurile matusamii.. mă simt atât de ciudat când mă gândesc la ea,.. şi mă gândesc destul de des.. De ce eu? Ce i-am făcut?: |
Şi cum ziceam.. am cotrobăit.. prin lucrurile ei şi am găsit un medalion identic cu cel distrus în spiritism... hmm foarte ciudat. Apoi l-am studiat vreo 10 min şi dintrodată a început să strălucească... M-am speriat când a făcut asta.. şi l-am trântit jos... Şi a dispărut! Cum Dumnezeu s-a întâmplat asta?! Era chiar în faţa mea... nu se putea să dispară aşa...
Ştiţi ceva.. am obosit să mai gândesc raţional... Pur şi simplu trebuie să-mi accept soarta.. voi muri şi ştiu asta.. Dar mi-e aşa de frică... Deabia mă abţin să nu plâng în fiecare zi... E ceva groaznic..
După ce am căutat medalionul acela... tot nu l-am găsit..
Am deschis televizorul şi am dat la ştirile zilnice.
“Bună ziua doamnelor şi domnilor iată ştirile de seara.:
~ Un individ periculos a intrat într-un magazin înarmat... bla bla bla bla...
~ Tragedie în rândul doctorilor.. Doctorul de psihologie ^$^$#@%#^^@#^ a fost găsit dimineaţă cu un cuţit în gât. Anchetatori spun că ar fi vorba de o sinucidere..
Când a ajuns la spital încă mai era în viaţă.. acesta a spus doctorilor înainte să moară următoarele cuvinte «Eljövök, miután... fuss, amíg lehet...». Procurorii au tradus şi spun că vine din limba maghiară şi înseamnă «O să vină după tine... fugi cât mai poţi...». Un lucru destul de ciudat este faptul că nu au fost găsite amprente alte doctorului pe cuţit... iar ceea ce a spus nu are nici o relevanţă. «
Am închis televizorul plângând... Nu se poate... el era doctorul meu.. se pare că fiecare persoană care încearcă să mă ajute sfârşeşte mort... asta înseamnă că.. O nu! Domnul Wesler!
Am alergat într-un suflet la casa lui.. Uşa era întredeschisă... am intrat cu grijă... era beznă... am păşit încet.. încet.. în aer se simţea un miros ciudat..
Şi deodată o mână rece îmi atinge umărul.. Am îngheţat! Fiecare părticică din mine urlă» Fugi fugi» Dar picioarele nu se mişcau.. tot ce a putut să fac era să ţip!!
- AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!
- Ohohohohoh.. staiii!! Staii!!! Sunt eu! Wesler! Gata.. calm..
- O doamnee ce bine îmi pare să vă văd!!
Pf... am răsuflat uşurată!
- Ce s-a întâmplat..?
Păi.. ştiţi despre doctorul... Aaah... domnule Wesler... Ce e chestia aia de pe umărul dumneavoastră?!
Şi în secunda 2 Domnul Wesler a început să ţipe groaznic..
M-am panicat.. nu ştiam ce să mai fac..
Îl durea.. îl durea ceva..
- Lasaaaa-lllllll!!! Te roooggg: ((((((Te roogg lasă-l..
Mi-a paralizat gura.. nu ştiam ce să mai zic... şi am ţipat tare tare!!
- LASĂ-L!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Şi s-a oprit...
Am rămas înţepenită în faţa lui... nu ştiam nici cum să respir.. el se uită în ochii meii... şi nu spunea nimic.. nu schiţă nici o reacţie.. de parcă era.. mort.. dar respira.. şi nici n-am apucat să gândesc ce se întâmplă.. iar gâtul acestuia să frânt.. tăiat parcă de aer.. Nici acum nu mi-a dispărut faza aceea din minte... Am rămas şocată... nu ştiam ce să fac.. clar.. era mort.. şi dacă acel spirit venea după mine şi mă omora trebuia să fug. Dar nu puteam: (((((((((((
M-am lăsat lângă perete.. şi îmi strângem genunchii la piept.. şi am început să strig..
- Mătuşă! Ştiu că tu eşti! Te rog! Te implor... lasă-i pe cei care mă ajuta în pace! Te rog. Fie-ţi milă... mi-e frică.. te rog..
Şi s-a făcut rece în cameră.. aproape tremuram de frig decât de frică.. şi deodată uşa se deschide...
- Heyy.. vino repede trebuie să mergem.. haide..
Un băiat a venit şi m-a luat în braţe.. Nu mai ştiam nimic.. nu mai simţeam nimic.. am leşinat..
După ceva timp m-am trezit într-un pat,.cu un ceai fierbinte lângă mine.. Locul îmi era necunoscut..
- Ce bine că te-ai trezit!
M-am tras în spate..
- Nu-ţi fie frică.. vreau să te ajut.. Sunt Raoul. Tu cine eşti?
Cuvântul «ajut» mi-a trezit în mine un sentiment groaznic..
- Nu.. nu trebuie să mă ajuţi..
- Ba da..
- Ba nu.. nu trebuie.. vei muri... nu.. trebuie să plec..
Dar degeaba.. mă ţinea cu forţa.
- Sun la poliţie!
- Degeaba... sunt ocupaţi cu cazul «Wesler»
Hm...
- Ştii. Dacă nu te luăm de acolo.. acum eram la închisoare.. aşa că încearcă să fii înţelegătoare.. cum te numeşti?
- Eu.. eu sunt Patty...
M-am uitat în ochii lui... văii ce frumoşi erau 8->
- Ce nume frumos..! Ce ar fi să stai jos şi să-mi povesteşti despre tine..
- Stai! De unde ştiu dacă pot avea încredere în tine?
- Păi te-am salvat da?! Te-am ajutat.. te asigur eu că poţi avea încredere.
- Nu.. nu se poate.. m-ai ajutat... O să mori! Nu..
- Şi ce? Nu-mi pasă.. dacă mor mor alături de tine..
Waw!
Şi ne-am sărutat! Ştiu.. din prima aşa.. dar ceva din mine zicea că pot să am deplină încredere în el..
- Acum ai încredere?
S-a uitat la mine cu nişte ochi cutremurători.
- Cred că da...
Şi am rămas la el.. şi i-am povestit tot. El a rămas puţin şocat..
- E foarte interesant.. vreau să te ajut.. nu mă interesează ce păţesc... Voi fi alături de tine!
- Uf.. mercii..: |
Acum eu scriu în camera lui. Este plecat să facă cumpărături şi a zis că dacă ies din casa lui mă împuşca şi îi face pe plac şi matusamii! =]]
Cred că e ceva special la el: xxxxxxx
