Dragă jurnalule,știu că totul este atât de ciudat,dar eu nu îmi amintesc cine sunt,sune de-a dreptul imposibil și cu toate astea este posibil.Mintea îmi este goală.
Știu că mă aflu într-o cameră de spital,aș fii avut un accident de mașină,așa mi-au spus asistentele.
Peste 2 ore.
-Patty,ești bine?întreabă o voce feminină
Deschid ochii zărind deasupra mea o fată brunetă,ochii săi erau plini de îngrijorare,iar zâmbetul îi era mai cald ca o zii de vară.
-Ăm,scuze,te cunosc?
-Mă temeam că se va întâmpla asta..
-Poftim?
-Nimic,eu sunt Justina,prietena ta cea mai bună.
Bun deci,viața mea reîncepe de 3 ore și deja am o cea mai bună prietenă,cu toate că nu o cunosc,chipul său îmi pare cunoscut,zâmbetul,ochii,expresia feței,din moment ce spune asta și din moment ce este singura persoană care a și-a bătut capul să vină aici,probabil ar trebuii să am încredere în ea,ce poate merge prost?
Am răms privind una,în ochii celeilalte,așteptam să mai zică ceva,pentru că efectiv eu chiar nu mai aveam ce să zic,eu sunt aia fără memorie aici,adică hellăw,să fim serioși nu?
-Și,o pierdere de memorie definitivă sau..
-Temporară,am spus eu.
-Oh.
Avea în glas,un aer de tristețe,ascunde ceva,ar vrea să-mi dezvăluie ceva,dar nu știe ce,pot simți asta,este un sentiment prea puternc.Mă simt prea ciudat,mă simt diferit.
În cameră s-a făcut răcoare,iar paharul de apă de pe noptieră s-a răsturnat,lăsând apa să curgă pe podeaua acoperită de gresie,geamul de lângă pat s-a deschis puternic,lăsând aerul să pătrundă în încăpere.
-Nu și de data asta,a mormăit fata.
Am privit-o nedumerită,cum închidea geamul.Ce a vrut să spună prin ultima sa replică?Oare ce se întâmplă?
-Patty..
-Da?
-Ai grijă,să nu pleci de aici.
Am încuvințat din cap urmărind-o cum părăsește camera.
După ce a închis ușa,m-am ridicat încercând să-mi mențin echilibrul și m-am îndreptat către oglinda poziționată lângă ușă.
Mi-am privit trupul slab,m-ar putea sufla vântul,mi-am prinsul părul auriu cu un burețel care se afla pe o măsuță și m-am uitat fix în oglindă.
Fără să îmi dau seama,în oglindă se reflecta o femeie,părea să fii trecut de vârsta a doua și avea o privire furioasă.
M-am uitat în spate și acolo nu se afla nimeni,am dat 2 pași înapoi privind cum reflecția femeii iese din oglindă și mă fixează cu privirea.
M-a apucat de bărbie schițând un zâmbet evident de fals.
-Patty,naivo,nu ai să scapi.
