Ora 19:00. În tot acest timp am stat şi ne-am uitat la TV. Eram îmbrăcată cu cămaşa lui albastră, preferata mea, şi în rest lenjeria. Stăteam în braţele lui, nefiind atentă la TV. Doar mă uitam în gol la imaginile ameţitoare de pe micul ecran... gândindu-mă la ceea ce am de făcut, la cum o să scap...
- Deci;) cum o să petrecem seara asta?
- Stand acasă?! Aşteptându-mi moartea?!
- Haide nu fi aşa pesimistă. O să vezi că o să treacă şi ziua ta.. totul va fi bine: o3!
-...
- Pattyyy: o33333333333! Haide la un restaurant să mâncăm ceva; o3 mai vorbim!
- Aşa? În cămaşa ta?
- Oh. Ai dreptate! Mă duc până în mall să îţi iau ceva.
- Nu e nevoie să-ţi cheltuieşti banii pe hainele mele. O să mă descurc eu.
- Da sigur. Ce preferi? Roşu sau albastru?
- Tu nu mă asculţi?! Şi albastru.. dar helou!
- Paaa: * te-am pupat!
Şi într-o sec a fost la uşa deja plecând.
Ceea ce mă îngrijora era faptul că eram despărțiți şi fiecare putea să păţească ceva rău. Sincer prefer să păţesc eu decât el.
Am auzit un zgomot din baie. M-am dus să verific... am aprins uşor lumina.. şi am deschis uşa...
Ah. se pare că maşina a terminat de spălat hainele. Le-am scos frumos gata să le pun la uscat,.. când maşina s-a închis singură şi a început să meargă. M-am uitat pe gemuleţul ei şi am văzut că în loc de apă era sânge. Cât de ciudat e asta.. am vorbit singură că o paranoică.
- Da mătuşa grozav.. acum vrei să-mi speli hainele inexistenta cu sânge. Frumos. Eşti tare!
Şi s-a luat lumina. M-am întins repede după lanterna. Era deja pregătită. Mă aşteptam la asta.
Şi am ieşit din baie lăsând uşa deschisă ca să văd ce face maşina. Ea mergea în conţinu. Mda. Destul de drăguţ: |
M-am aşezat în pat. Aerul rece de afară, care venea de la fereastră mi-a făcut pielea de găină.. m-am repezit să închid geamul când ceva m-a prins de picior şi am căzut. M-am uitat cu ochii plini de groază să văd cine e.. şi deja ştiam.
Dar se pare că era doar cearceaful care atârna pe jos.
Da! Înnebunesc. Ok trebuie să mă calmez.
Am lăsat geamul aşa, revenind pe canapea şi învelindu-mă.
Nici nu am realizat că s-a deschis uşa... am încremenit când o umbră neagră a păşit pe hol.
Iar atunci vocea de aur a lui m-a cuprins.
- Hei iubire! M-am întors! S-a întâmplat ceva?
- Nu prea.. maşina de spălat a luat-o razna.
- Stai să verific..
Am stat aşteptând.
- Dar nu are nimic.. văd că rufele au fost scoase.
- Da.. eu le-am scos şi.. în fine nu contează!
- Uite ce haine ţi-am luat.
Şi a pus o cutie colorată pe pat.
Din cutie a scos o rochie albastră, mulată, Până la genunchi. Fără bretele.. cu nişte perle albe în jurul taliei. Pantofii erau foarte înalţi, tot albaştrii, cu platformă.
