Ziua 5.
M-am trezit pe un pat de spital..
M-am ridicat ca dintr-un vis urât.
M-am uitat în jur.. Raoul dormea pe canapeaua din salon. Oare ce s-a întâmplat după.. am încercat să mă dau jos.. picioarele mele nu vroiau să stea ţepene! Şi când să cad... Raoul m-a prins în braţele lui..
- Waw! Scuze că te-am trezit!
- Uşurel... aşează-te.. e numai vina mea.. nu trebuia să te las singură..
- Nunnunununu.. nu e vina ta.. deloc..
- Ba da.. recunoaşte..
- Ce să recunosc?!! Nu e vina ta şi punct.. e vina.. blestemului..
-... Trebuia să am grijă de tine..
- Nu e nevoie.. nu vreau să suferi..
- Să sufăr.. cumva eu sunt urmărit şi chinuit de un spirit malefic..?! Adică de ce încerci să o faci pe puternică când de fapt nu poţi să rezişti aşa.. şi..
Şi atunci l-am sărutat! Trebui să-l fac să tacă! Spunea numai aberaţii..
- Şi?: >
- Şi nimic.. rămân cu tine orice s-ar întâmpla! N-o să-i permit unui spirit malefic să îmi ia tot ce am mai de preţ.. chiar dacă te-am cunoscut de câteva zile.. TE IUBESC!
- Crede-mă şi eu...
Era trecut de amiază când ne-am întors acasă.. casa mea era întrutotul o dezordine.. m-a ajutat să fac curat.. ceea ce este surprinzător pentru un băiat... Seara veni foarte repede şi se întunecă.. era vremea să plece acasă...
- Trebuie să plec... Să ai grijă de tine.. da?
- Da...
- Promiţi?
- Da. Promit.
L-am privit cum se îndreaptă spre uşă şi deabia mi-am stăpânit lacrimile... îngerul meu păzitor mă lăsă într-un infern: CASA MEA! \
