Capitolul VII

75 13 3
                                    

                  Priveam fiecare om care trecea pe acolo,spream doar să fiu în locul lor,să fiu afară,să iau o gură de aer proaspăt,să-mi amintesc mare parte din viața mea,să știu cine sunt,ce am făcut și de ce am aceste iluzii cu femeia aia..de ce trebuie să fie așa greu?

-Patty?a spus o voce feminină

M-am cu spatele,asistenta mi-a adus masa,ochii ei erau căprui plini de nevinovăție,părul era castaniu prins într-un coc,purta halatul acela alb de spital și avea o pălărie destul de urâtă,de asemenea și ea albă.

M-am așezat pat oftând,asistenta mi-a împins căruciorul cu mâncare în fața mea.

-Poftă bună,scumpo.

Femeia s-a dus până la ușă,dar s-a oprit brusc și s-a întors spre mine,stătea țeapănă și chipul ii era lipsit de expresie,s-a apropiat din ce în ce mai mult și a luat cuțitul de pe cărucior,l-a îndreptat spre mine și am reușit să o opresc la timp.

                 Am început o luptă în care eu eram prada,nu înțeleg ce a apucat-o.

Atunci am văzut chipul acelei femei ciudate în oglindă,privirea sa era plină de satisfacție,își ținea mâinile încrucișate la piept și privea cum asisenta încercasă mă ucidă.

Un moment de neatenție și cuțitul a fost înfipt în umărul meu.Sângele a pătat minunatul material din care era conecționată pijamaua mea,am început să țip de durere.Pe ușă a intrat un doctor care a apuca-to pe asistentă de umeri și a aruncat-o spre ușă de unde a fost luată pe sus de alt doctor.

Primul doctor s-a aruncat în genunchi lângă mine,începând să rupă din mâneca halatului săi și înfășurând-o în jurul umărului meu.

                 M-a ridicat de jos și m-a așezat pe pat,eu îmi țineam apăsat palma peste rană,așteptând să vină doctorul cu pansamente și alte chestii cu care să mă ajute să mă refac,da alte chestii,nu mă descurc când vine vorba de medicină Smile))

Jurnalul...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum