Army (Exo/Kpop)

Capitolul I

Imi prind parul intr-un coc dezordonat si imi pun murdarele si neingrijitele haine de armata . Imi privesc reflexia in oglinda pret de cateva secunde, apoi ies din camera.

Afara erau doar cateva persoane, cativa prieteni pe care i-am dobandit aici. Instructorul lipsea. Hyun Seung, unul dintre cei mai apropriati prieteni vine spre mine.

- Intstructorul Kim m-a rugat sa-ti spun ca astazi vom avea o zi libera.

-O zi...libera? Nu am mai avut una de cateva saptamani.

Ne-am asezat pe o banca si am inceput sa povestim despre diferite lucruri. Acesta m-a intrebat la un moment dat cum am ajuns aici.

.

.

.

*Flashback*

-Tata, am ajuns acasa.

-Oh, buna. Cum a fost la scoala?

-Bin...

Nu am apucat sa imi termin propozitia, telefonul mobil al tatei suna.

Acesta s-a retras intr-un colt vorbind in soapta. Cand s-a intors expresia fetei era total schimbata.

-Ce s-a intamplat?

-Nimic. A spus incercand sa schiteze un zambet fals.

-Spune-mi. Acum.

-Uite...Lee Ji Eun, adevarul este ca...

Tata a facut o pauza mica, lacrimile incepand sa navaleasca asupra ochilor.

-Adevarul este ca am facut cel mai oribil lucru, pentru a nu face puscarie am promis ca imi voi inrola copilul in armata daca va fi baiat, dar totul a luat o intorsatura groaznica. Se pare ca promisiunea era...ca imi voi inrola copilul in armata, indiferent de sex si...

-Tata.

-Eu...

-Tata! Nu...nu poti face asta...am doar 16 ani tata!

-Imi pare rau...Trebuie sa te grabesti.

-Dar.....nici nu mi-am facut bagajul, nici nu mi-am luat ramas bun de la prieteni.

-Sa fim realisti, niciodata nu te-ai incadrat in grupul copiilor populari, nu ai prieteni, si, acolo unde mergi nu ai nevoie de bagaje. Urca in masina, ne grabim.

-Te rog, doar 5 minute, te implor, spun cazand in genunchi, cu lacrimi in ochi.

-5 minute!

La auzirea acestor cuvinte am luat-o la fuga spre usa. Nu m-a incaltasem, nu ma imbracasem, eram in uniforma scolii, dar nu asta conta acum.Trebuia sa ii spun singurului meu prieten ce avea sa se intample.

.

.

.

-Unde ai fost? Ai zis 5 minute si au trecut aproape 2 ore.

-Tata, exagerezi ca intotdeauna. Am doar un prieten, trebuia sa imi iau ramas bun de la Nathan pentru c...

-Nu asta conteaza, urca in masina. ACUM!

.

.

.

Ajunsesem. Am deschis usa masinii si am fugit spre cladirea care urma sa fie cel mai terifiant cosmar. Doar...fugem, nu vroiam sa imi iau ramas bun de la tata, nu il mai puteam privii, nici nu vroiam sa ma gandesc ce facuse si de ce am fost trimisa aici. Pe scari m-am lovit de o persoana, nu mi-am cerut scuze, nu ma simteam in stare de nimic, tot ce vroiam era sa ma asez si sa imi aranjez gandurile, insa acesta m-a prins de incheietura mainii. Eram pregatita sa imi trag mana si sa o iau la fuga dar imi ridic privirea. Era...