Army (Exo/Kpop)

Capitolul XV

-Unde vrei sa ajungi cu discutia asta?

-Ceea ce vreau sa spun este ca nici ei nu i-ai acordat o sansa la inceput, dar ne ajuta enorm de mult pe amandoi. Probabil asa va fi si in cazul lui Nathan. Are nevoie doar de ceva mai mult timp. In plus, eu sunt cel care ia deciziile aici. Nu vreau sa mai deschizi niciodata acest subiect!

Am facut cativa pasi in spate, vrand sa ies pe usa, insa aud o voce cunoscuta.

-Nu te-a invatat nimeni ca nu e bine sa tragi cu urechea?

-SungGyu, nu interpreta asta gresit. M-am oprit in fata usii, pentru ca vroiam sa te interb daca mergi cu mine, dar erai ocupat asa ca am vrut sa plec. Nu am auzit nimic, iti jur!

-Ji Eun! Nu incerca sa ma minti. Daca vroiai sa stii ma intrebai in fata, ti-as fi spus direct, faca ocolisuri, faptul ca nu il plac pe acel pusti. Voi considera faptul ca ai tras cu urechea prima abatere, iar daca nu il faci sa plece de aici vei o vei primii si pe a doua!

-Ah, tocmai mi-am amintit. Am uitat sa dau CD-urile cu inregistrarea de astazi. Revin imediat!

-Ji Eun!

Ma indreptam catre Chae Rin. Ea este scenaristul. Este una dintre cele mai calme si sociabile persoane pe care le-am intalnit vreodata. Ea e singura care nu a tipat la mine pana acum, chiar daca am dat-o in bara de multe ori. Am batut la usa, apoi am apasat sfios pe clanta, facand un pas inauntru.

Cand aceasta m-a vazut, a tresarit. Era cu o persoana necunoscuta mie. Un barbat inalt, bine conturat, cu parul castaniu, ondulat si cu ochi negrii. Acesta era imbracat intr-un costum elegant, asortat cu un papion rosu.

Probabil era prietenul ei. Nu am vrut sa ii deranjez, asa ca i-am spus ca am adus CD-urile si ca le las pe masuta de pe hol. Aceasta a aprobat din cap.

Cand am parasit cladirea, l-am remarcat pe SungGyu care ma astepta in fata masinii.

-De ce ti-a luat atat?! Ai uitat cumva de contract?

Ah, asa-i. Uitasem complet de el. Mai am sunt doar trei luni si jumatate pana la incheierea acestuia.

-Sigur ca nu!

.

.

.

Nemernicul asta ar trebuii sa imi fie recunoscator ca il duc aproape zilnic acasa, ar putea macar sa ma lase sa ii conduc masina pana la casa mea, si nu sa ma lase sa merg pe jos de la casa lui pana la apartamentul meu.

In fata usii ma astepta Nathan insotit de patru barbati mai invarsta decat mine.

-Este apartamentul dumneavoastra?

-Da, de ce intrebati? Cine sunteti?

-Ne pare rau de neintelegere, insa administratorul blocului a cerut sa vopsim toti peretii interiori ai cladirii si sa facem cateva modificari la lift. Vopseaua pe care o folosim este destul de toxica, asadar trebuie sa evacuam persoanele timp de trei saptamani.

-Trei saptamani?! Ce fel de vopsea mai e si asta?

-Trebuie doar sa semnati aici, confirmand faptul ca sunteti de acord.

Ow. Nu din nou! Nu mai vreau si alte contracte! Ugh, am luat pixul in mana si am semnat actele, apoi am parasit scara blocului, fiind insotita de Nathan.

Unde as putea sa ma duc? Pe Nathan unde il voi lasa?!

-Ji Eun, trebuie sa iti spun ceva...

-S-a intamplat ceva?

-Dafapt..da. Ieri am primit un telefon de la fratele meu mai mare. Mi-a spus ca va venii impreuna cu sotia sa la Seoul, si vor locuii intr-o casuta cu o gradina mica, cred ca voi sta acolo, poti venii si tu daca vrei.

Ah, ce usurare, Nathan are unde sa stea. In sfarsit nu vom mai locuii impreuna. Nu vreau sa ma inteleaga gresit, tin la el, tin foarte mult la el, insa nu imi place prezenta unei alte persoane in casa mea, asa ca l-am refuzat, spunandu-i ca am unde sa ma duc.

.

.

.

Este aproape miezul noptii si eu inca nu am gasit o locuinta. Din spate se aud niste pasi apasati. Am aruncat o privire si am ramas socata. Erau doi barbati in toata firea. Pareau de patruzeci-patruzeci si cinci de ani. Au schitat un zambet pervers apoi au marit pasul.

Nu stiam ce sa fac. Am luat-o la fuga, insa acestia ma tot urmareau. In fata mea apare de nicaieri inca unul. Ma inconjurasera.