Capitolul XXIV - Final
_____________________________________________________________________________________________
-Ji Eun, ne vom muta in America, spuse matusa cu zambetul pe buze.
-Huh?! America?! De ce?!
-Sotul meu are cunostinte acolo, defapt, avea. Tatal sau s-a stins cu putin timp in urma, lasandu-i mostenire o mare companie, in America, eu ma voi muta cu el si nu te pot lasa aici singura, esti in grija mea, asadar du-te si sorteaza-ti bagajele pentru ca maine, la pranz va trebuii sa fim la aeroport daca nu vrem sa pierdem avionul.
M-am indreptat dezamagita catre locuita lui SunGyu si a lui WooHyun, deoarece acolo se aflau toate lucrurile mele.
Am impachetat tot ceea ce imi apartinea apoi am plecat cu matusa HaNa, insa nu inainte de a ii lasa lui SungGyu un biletel pe masa, in care am scris tot ce nu am avut curajul sa ii spun fata in fata si faptul ca imi va lipsii mult.
Matusa mi-a spus ca negociase de mult pretul apartamentului meu cu un cuplu de tineri casatoriti. Se pare ca l-a scos la vanzare acum ceva timp, insa, eu nu stiam despre acest lucru.
Nu intelegeam de ce trebuie sa merg cu ei in America. De cand s-au casatorit, matusa HaNa a uitat complet de mine, iar sotul sau ma displace dintr-un oarecare motiv, deci eu nu aveam ce cauta cu ei in aceasta tara.
***
M-am trezit dis de dimineata pentru a imi lua ramas bun de la toate locurile si persoanele cu care avem amintiri.
Am vizitat studio-ul la care lucram apoi, fiind in drumul meu, m-am dus sa il vad Woo Hyun la spital. Starea lui se imbunatatise. In cateva zile se putea inoarce acasa. M-a rugat sa mai raman, insa nu puteam pierde avionul.
Am iesit din cladire. In fata acesteia se afla noua mea ''familie''.
Impreuna cu acestia, m-am indreptat catre aeroport.
Totul s-a intamplat mult prea repede. Nu vreau sa ma mut in America, vreau sa raman in Seoul pentru totdeauna, insa stiu bine ca acest lucru nu este posibil.
Dupa un drum de zece minute de mers pe jos am ajuns la aeroport. Am asteptat sa urce toata lumea in avion, deoarece era un haos neimaginabil si nu vroiam sa ma cert cu alte persoane pe locuri.
Intr-un final m-am asezat pe un scaun din spate. Ma uitam melanconic pe geam, privind pentru ultima oara Seoul-ul. Cand avionul a decolat mi-am asezat capul pe spatarul scaunului.
Cu siguranta imi va fi dor de acest loc...
______________________________________________________________________________________________
CITEȘTI
Army (Exo/Kpop)
Fanfiction{Kpop fic} Ji Eun a crescut visand. Tot ceea ce isi dorea era o viata linistita, insa universul i-a oferit exact opusul, punand-o la incercari groaznice. Dupa ani de chinuri si suferinta, oare va gasi o raza de fericire?
