Army (Exo/Kpop)

Capitolul XIII

M-am indepartat, rusinata de situatia in care ma aflam, insa SungGyu mi-a amintit motivul pentru care venisem aici.

Chiar imi doresc sa nu fi semnat acel contract.

.

.

.

Intr-un final am ajuns acasa, in fata blocului se afla o persoana inalta, bine facuta, cu ochii negrii asemanatori carbunelui si parul des, castaniu.

Nu i-am dat importanta, insa acesta m-a prins de incheiestura mainii cand am trecut pe langa el.

Simteam ca am mai trecut prin acest moment, era...sentimentul de deja vu.

Simteam mainile reci care imi tineau incheietura.

Cu siguranta era...

-Nathan! Ce cauti aici?

-"Ce cauti aici?" Asta este prima intrebare pe care mi-o adresezi dupa atata timp? Cum ramane cu "unde ai fost?", "ai dus-o bine?", "ma vei ierta vreodata?"

-De as intreba asta?

- Vrei sa spui ca in tot acest timp nu te-ai gandit nici macar o data la mine? Tu chiar nu intelegi nimic?! Stiam ce pot sa patesc, insa te-am insotit in armata, nu puteam sa risc sa patesti ceva, si...si tu...tu m-ai abandonat acolo. In conditii groaznice am rezistat cativa ani. Primul lucru pe care l-am facut cand am plecat de acolo a fost sa te caut, am crezut ca ai patit ceva, nimeni nu stia nimic de tine,si te-am gasit abea acum...in conditii extraordinare de trai.

-Nathan, nu am pus niciodata problema asa.

-Adica tu chiar credeai ca m-am introlat in armata de placere?

-Nu, doar ca...nu parea ca ti la mine.

-Nu tin la tine? Nici nu ai idee cate griji mi-am facut. Ar trebuii sa ii multumesc lui Dumnezeu ca esti in viata dar se pare ca de cand traiesti in lux, ei bine, te-ai schimbat mult Ji Eun. Aproape ca nu ti-as recunoaste comportamentul.

-Poftim? Nu e adevarat. Sunt aceeasi Ji Eun ca pana acum.

Ma simtean oribil. Trebuia sa il ajut pe Nathan sa se integreze. El m-a ajutat enorm. Acum e timpul sa ma revansez. Il invit in apartament si il servesc cu paste, acesta refuza, insa, se putea citii pe chipul lui ca pofteste si ca nu a mai mancat asa ceva de multa vreme.

Nu il puteam "pastra" pe Nathan, insa trebuia sa ii asigur traiul, asadar l-am sunat pe regizorul Lee si l-am implorat sa il accelte pe Nathan drept angajat.

Se pare ca micul sau ajutor tocmai demisionase.

Fiind in criza se timp, regizorul a spus ca Nathan este angajat fara a il cunoaste.

.

.

.

L-am rugat pe Nathan sa astepte in camera mea. Eu m-am dus in sufragerie cu matusa HaNa, care tocmai ajunsese acasa.

-Ji Eun, trebuie sa iti spun ceva.

-Huh?

-Sunt inca tanara. Am doar 41 de ani. Am decis sa imi refac viata. Eu...ma voi casatorii. Nimic nu este inca aranjat. Data, ora, locul, nu sunt stabilite. Ma voi muta alaturi de viitorul meu sot in apartamentul sau. Acesta este la cativa kilometrii de aici, asadar iti ofer tie acest apartament, trebuie sa il trec pe numele tau, va dura ceva, insa totul o sa fie inregula.

-Te casatoresi? Ow, matusa HaNa! De ce nu mi-ai spus asta niciodata?! Mi se pare atat de dragut sa fi indragostit la varsta aceasta, ii spun matusii schitand un zambet fals. Nu imi convenea ca trebuie sa ma descurc singura de acum inainte, insa nu o puteam drzamagii, ea m-a ajutat enorm de mult, asadar ar trebuii sa ma bucur pentru ea.