Army (Exo/Kpop)

Capitolul XI

Probabil astepta sa ii intind mana, insa nu am facut asta cu Ji Eun, asa ca nu o voi face nici cu Min Ji.

Pe expresia sa faciala se putea citi ura. Min Ji a plecat, fiind urmata de Woo Hyun.

[Perspectiva lui Woo Hyun]

Stiam faptul ca Min Ji nu este fata potrivita pentru mine. Este cu 3 ani mai mare decat mine, pe langa asta suntem total diferiti, dar ma saturasem ca intotdeauna SungGyu sa fie in centrul atentiei.

.

.

.
[Perspectiva lui Ji Eun]

Gata! Mai am doar sa impart copiile scenariuliui, sa il intreb pe SungGyu daca il duc acum acasa sau daca mai ramane, sa revin mai tarziu si gata pentru astazi.

Pe coridor m-am ciocnit de o persoana inalta, scapand foile pe podea. M-am aplecat sa le ridic si mi-am cerut scuze fata de acea persoana.

Inca ii puteam simti prezenta, simteam ca se holbeaza la mine dar nu imi raspundea. Cu siguranta era SingGyu. Am petrecut atat de mult timp cu nemernicul asta incat il recunosc si fara sa il vad. Terminasem de strans foile si m-am ridicat de pe podea. Vroiam sa il intreb pe SungGyu cand sa il duc acasa.

-SungG...

Acesta m-a prins brusc de inheietura mainii, facandu-ma sa scap iar scenariul, nelasandu-ma sa imi termin propozitia.

Am vrut sa ma aplec din nou sa ridic hartiile, insa SungGyu m-a izbit de un perete din acea incapere.

Am vrut sa plec dar mi-a imobilizat mainile.

-Yaa! Ce tot faci? Lasa-ma in pace.

Tot ce facea era sa ma priveasca fix in ochi, apropiinduse din de in ce mai mult.

Era aproape. Era prea aproape. Era periculos de aproape! Am lasat brusc capul jos, obrajii mei capatand o nuanta rozalie.

Brusc mi-a dat drumul si am cazut pe podeaua rece.

SungGyu ma privea insistent.

-Doar ce credeai ca o sa fac? Intreba acesta usor amuzat de situatie. A fost doar o gluma, adauga el. Apoi a parasit cladirea, lasandu-ma sa ma uit in gol si sa inghit in sec aproape 20 de minute. Picioarele imi tremurau si nu ma puteam ridica.

[Perspectiva lui SungGyu]

M-am gandit toata ziua la cum m-am comportat pana acum cu Ji Eun. Chiar daca nu o fac prea des, este timpul sa imi cer scuze. Trebuie sa recunosc ca m-am purtat mizerabil cu ea.

Ma indreptam spre camera unde stiam ca se afla mereu, dar o vad pe coridor. Era momentul sa ii spun, insa se ciocneste de mine si scapa niste hartii pe jos inainte de a apuca sa ii spun ceva. Ma blocasem. In timp ce ea strangea hartiile ma gandeam la cum sa ii spun ca imi pare rau. Am prins-o de mana si am tras-o intr-un colt, insa impactul cu peretele a fost mai puternic decat credeam. Vroiam sa ii spun tot. Faptul ca imi pare rau, ca ma voi revansa, insa nu imi gaseam cuvintele. Ma gandeam intens la ce sa ii spun. Deodata Ji Eun a lasat brusc capul in jos. In momentul acela am realizat ca fara sa vreau m-am apropiat prea mult de ea. Uitand ca o tin de maini m-am indepartat si ea a cazut pe podea. Totul era un dezastru. Am gasit repede o scuze, i-am zis ca totul a fost o gluma, pentru a putea pleca cat mai repede posibil.