*5:30*
Nenorocita aia de alarma suna din nou.
Am setat-o cu 30 de minute mai devreme ca sa am timp sa mananc, dar cui ii pasa de asta acum? Imi e atat de somn...dar nu pot sa ma culc la loc. Am trezit aproape toata cladirea cu alarma mea.
M-am ridicat din pat, am deschis micutul frigider si am luat resturile de mazare. Aragazul fiind in camera instructorului, am preferat sa mananc rece. Nu apuc sa iau doua linguri ca se aude alarma de urgenta in toata cladirea. Tresar, apoi ma uit in gol. Toti soldatii au coborat in curte, insa eu am ramas acolo. Simteam ca nu ma pot misca. Simteam ca sunt paralizata. Cred ca era doar frica. Adevarul e ca simteam cum mor de frica cand instructorul a tipat ca, cladirea e in flacari. Totul era...negru.
.
.
.
Am deschis usor ochii. Huh, ce se intamplase? Ce caut in curte? Cand am coborat? De ce toti soldatii se uita la mine? Unde e instructorul? De ce miroase a fum? Si...cel mai important unde e Nathan?
<Perspectiva lui Nathan>
Ugh, ce e sunetul asta? Argh! Se pare ca Ji Eun a uitat ca nu mai locuieste singura. Alarma afurisita. Incerc sa ignor cat de mult pot. Mi-am pus perna pe cap...doar...ma prefac ca asta nu ma deranjeaza...ma prefac ca asta nu ma deranjeaza...ma prefac ca...ugh, e in zadar, deja sunt treaz. Multumesc mult Ji Eun.
Ma indrept catre frigider, il deschid, dar...este gol. Sunt mai mult ca sigur ca am lasat ceva mancare aici. Imi rotesc privirea si o vad pe Ji Eun mancand ceea ce ramasese de aseara. Aishh! Fata asta...
-Hei Ji E...
Nu apuc sa termin propozitia. Se aude alarma de urgenta, apoi il aud pe instructor strigand la soldati sa coboare cat de repede poaibil, deoarece cladirea a luat foc. M-am indreptat spre scari, insa mi-am dat seama ca Ji Eun nu ma urmeaza..
-Ji eun...adica..Su Min, Su Min, Su Min!
Ce naiba face? Doar sta acolo de parca si-a pierdut simturile auditive. Deodata se aude o bubuitura. Ea..lesinase. Ce naiba?! Nu o pot lasa aici. Am ridicat-o repede si am fugit pe scari. Nu imi venea sa cred ca am scapat. Am asezat-o jos si i-am verificat pulsul. Parea in regula, dar de ce nu se trezea? Am privit-o cateva minute bune, apoi, a deschis ochii. Ce usurare, spun in gand, chiar daca inca nu era total constienta. Ma ridic si ma indrept catre instructor sa ii spun ca totul este bine, lasand-o pe Ji Eun in grija celorlalti soldati.
_____________________________________________________________________________
CITEȘTI
Army (Exo/Kpop)
Hayran Kurgu{Kpop fic} Ji Eun a crescut visand. Tot ceea ce isi dorea era o viata linistita, insa universul i-a oferit exact opusul, punand-o la incercari groaznice. Dupa ani de chinuri si suferinta, oare va gasi o raza de fericire?
