Ce-o fi o fi...
Mi-am pus semnatura pe fisele lasate pe masa, mi-am luat geanta, l-am salutat pe regizorul Lee si echipa de filmari, apoi am plecat spre casa.
La jumatatea drumului, telefonul incepe sa vibreze. M-am asezat pe o banca, scormonimd in geanta dupa telefon. Ah, aici era!
-Alo?-Vino sa ma iei de la filmari.
-Dar...SungGyu...SungGyu? A...alo?! Aish nemernicul asta!
Aigoo...trebuia sa-ma fi spus asta inainte de a pleca de-acolo.
Am sunat-o pe matusa si i-am spus ca voi intarzia, apoi am plecat catre SungGyu.
***- Ah, ai ajuns. Tocmai ma pregateam sa plec si sa iti pun un punct negru. Mergi pe gheata foarte subtire! Am spus ca la trei abateri esti concediata si tu..
-Imi pare rau. Da-mi cheile de la masina.
.
.
.
-Pe unde o iau?-Tu esti soferul. Nu ar trebui sa stii asta?
- Nu, din moment ce nu e casa mea ci a ta!
- Argh, este ultima data cand iti explic. Mergi drept in fata pana la intersectie apoi faci dreapta, si stanga pe prima strada. Mergi inainte pana la semafor, faci stanga si am ajuns.
- Am...inteles.- Eu ma voi odihnii putin. E un drum de aproximativ 40 de minute deci am timp. Orice ar fi, nu ma deranja.
.
.
.
-SungGyu! Cred ca am ajuns. SungGyu!-Ughh...huh?
-Cred ca am ajuns.
Acesta coboara din masina, dar revine dupa cateva secunde.
-Unde m-ai adus?!
-Ai spus sa te duc acasa...-Ti se pare ca locuiesc intr-o padure?! Suntem pe cealalta parte a Seoul-ului.
-De ce te enervezi asa? Eu doar am urmat instructiunile date de tine!
- Ei bine le-ai urmat gresit. Du-ma acasa nu intr-o padure!
- Nu stiu unde locuiesti!
***
Am condus aproximativ 20 de minute, urmand instructiunile exacte ale lui SungGyu.
In masina era o liniste teribila, tulburata din cand in cand de SungGyu, care imi spunea pe unde sa conduc. Deodata cativa stropi de ploaie s-au asternut pe parbriz si pe geamuri.
Masina incetinea chiar daca frana de mana nu era trasa. Nu stiam ce se intampla. Cand masina s-a oprit am verificat benzina. Rezervorul era gol
***-Cum vom face rost de benzina? Suntem intr-un loc plin de noroi, afara ploua si e ger iar noi suntem aici. La cateva zeci, chiar sute de kilometri de casa.
-Vom suna pe cineva si il vom ruga sa ne ajute.
-Suntem in mijlocul pustietatii. NU avem semnal aici.
-Atunci asteptam pana se opreste ploaia si vedem ce facem dupa.
- Ji Eun! Stiu ca nu o faci prea des, dar, gandeste! O ploaie ca asta va dura cel putin toata noaptea.
-Atunci vom dormi in masina.
-Nu dorm in aceeasi incapere cu tine! Mereu am stiut ca esti o sasaeng!
-Atunci unul din noi va dormii afara.
-In nici un caz eu! Nu ma poti da afara din propria mea masina.
- Daca o voi face eu, ma vei lasa in pace pana maine?
-Da!
-Bine.
Se pare ca Ji Eun chiar a iesit in frig. Nu o credeam in stare, de aceea am pus-o sa doarma afara.
S-a asezat pe pamantul rece. Am asteptat sa renunte si sa se intoarca in masina, dar nu a facut asta. Oare care este planul ei? Sta acolo de 15 minute. Merg sa verific.
Deschid incet usa masinii si ma apropi de Ji Eun. Ea...dormea. Nu se prefacea, nu avea vreun plan. Pur si simplu adormise.
Am ridicat-o de jos si am asezat-o pe locurile din spate ale masinii. Probabil i-a fost frig asa ca acoperit-o cu geaca mea, am sarutat-o pe frunte si apoi m-am asezat pe locurile din fata. Era toiul noptii asadar somnul m-a cuprins.
CITEȘTI
Army (Exo/Kpop)
Fiksi Penggemar{Kpop fic} Ji Eun a crescut visand. Tot ceea ce isi dorea era o viata linistita, insa universul i-a oferit exact opusul, punand-o la incercari groaznice. Dupa ani de chinuri si suferinta, oare va gasi o raza de fericire?