Army (Exo/Kpop)

Capitolul XXI

        O asistenta care iesea din camera in care se afla Woo Hyun mi-a spus ca acesta este inafara oricarui pericol si ca isi va revenii curand.

         Ow, ce usurare, in sfarsit primesc si o veste buna pe ziua de astazi.

    ***

      Dupa cateva ore de asteptat pe unul din vechile  scaune de pe culoar, doctorul mi-a spus ca Woo Hyun si-a recapatat cunostinta si ca pot sa il vizitez.

     -Woo Hyun, trebuie sa iti spun...

     -Pleaca...doar..pl..pleaca.

   -Woo Hyun. chiar imi pare rau, te rog, lasa-ma sa iti explic.

    - SungGyu! Am spus sa pleci, s-a rastit Woo Hyun la mine, din toate puterile sale.

   

       Probabil avea dreptate. Nu stiu cum am avut curajul sa ma arat in fata lui dupa cele intamplate. Totusi, nu il puteam lasa pur si simplu sa putrezeasca pe patul de spital. I-am cumparat ceva de mancare de la magazinul din apropriere. 

       Am intrat in sala in care se afla si i-am asezat mancarea pe masuta de langa pat.

       -Stai!

    -Huh?

     -Unde este Ji Eun?

    -De ce-ti pasa? Uite, Woo Hyun, te rog, te implor, da-mi sansa  de a-ti explica ce s-a intamplat cu adevarat.

   -Dar stiu deja ce s-a intamplat...

    -Stii?!

   -Da, stiu. De ce nu mi-ai spus de la inceput ca o placi pe Min Ji?  Huh?  

    Woo Hyun nu prea parea in regula. Se straduia prea mult sa vorbeasca. Tot ceea ce avea nevoie in momentul de fata era odihna. Nu vroiam sa il enervez si sa il aduc intr-o stare si mai rea decat cea actuala, asadar l-am lasat singur. 

    M-am asezat din nou pe micul scaun de pe coridor. Asteptam. Nu stiam exact ce asteptam, insa, asteptam, categoric asteptam ceva.

.

.

.

     A trecut o jumatate de ora de cand stau pe acest scaun. In general, iubesc leneveala. Ador sa...stau pur si simplu, insa, de data aceasta corpul meu amortise. M-am ridicat, si, dupa cateva ture de coridor, m-am gandit sa il verific pe Woo Hyun.

    Am crapat usor usa incaperii. Se pare ca doarme. Il voi lasa lsa se odihneasca cum se cuvine, nu il voi mai deranja pana cand nu se trezeste de bunavoie.

    Ow, am uitat de Ji Eun, am lasat-o singura in casa, fara sa o anunt.

    Am pornit repede masina si m-am indreptat catre casa.

.

.

.

  

     Ma asteptam ca Ji Eun sa ma astepte nerabdatoare, sau sa o gasesc mancand...sau...sau sa o gasaesc facand ceva, dar...este la fel cum am lasat-o cand am plecat.

     Aparent, ii seamana mult lui Woo Hyun, se pot taia lemne pe ei in timp ce dorm. Sunt sigur ca daca ar intra un hot in casa si ar fura totul in timp ce acestia doi dorm, nu si-ar da seama nici unul dintre ei.

.

.

.

   Se aude soneria usii. Ma ridic de pe canapea si ma duc sa raspund. Impresionant, dupa cateva ore de somn intens, nu se trezeste nici la auzirea soneriei care scoate un sunet destul de puternic si ascutit.

     M-am apropiat incet de usa si m-am uitat pe vizor. Era Min Ji. Am preferat sa nu ii deschid dupa toate cele intamplate, asadar am asteptat sa plece. Cand Min Ji  a sunat pentru a treia oara la sonerie, Ji Eun a tresarit, si, canapeaua fiind foarte ingusta, aceasta a cazut  pe podea. Cu toate acestea,ea...inca dormea. Aigoo, fata asta e incredibila.

    M-am aplecat pentru a o ridica. Am decis sa o car in spate pana la etaj, unde se afla camera ei.

   Dupa nici doi pasi facuti, m-am impiedicat, ceea ce nu imi sta in fire. Se pare ca Ji Eun ma molipsete si pe mine.

    Cazusem peste Ji Eun. Nu imi venea sa cred, de data aceasta...se trezise...