Prinsă cu One Direction

25. Un moment

~Perspectiva lui Harry~

Bratele ei micute si fragile sunt incovoiate in jurul mijlocului meu, iar capul ei sta linistit pe pieptul meu, parul ei ravasit, acoperindu-mi aproape toata bluza. Ma tinea atat de trans, de parca i-ar fi frica sa nu cumva sa ma scape, insa ar fi trebuit sa stie ca eu sunt cel care trebuia sa aiba frica asta. Si cei drept, o am. Nu am mai simtit acea frica de mult. Sa iti fie frica zi de zi, ora de ora, minut de minut, secunda de secunda, sa nu cumva sa iti scape si sa o pierz pentru totdeauna. Nu stiu cum se face ca ea mereu s-a intors. A stat dreapta in fata mea cand eu am umilit-o si am facut-o sa se simta ca ultima usuratica de pe pamant. A acceptat atatea rahaturi de ale mele fara macar sa imi spune de unele dintre ele. Fara macar sa spuna ca o doare, fara macar sa imi spuna "nu mai face aia, ca nu suport", fara macar sa se vaite. M-a lasat sa imi fac de cap mai bine de 2 luni, stiind exact ce ma poate duce mintea si stiind exact ca intr-o zi o sa regret atat de tare lucrurile pe care le-am facut si am sa ma intorc. Banuiesc ca a anticipat ca va fi prea tarziu, dar nu a fost. Sau a fost si nu realizez?

Sunt cel mai dobitoc om din lume si cred ca nu as merita niciodata o fata ca ea, nu as merita dragostea ei, dar sunt prea egoist ca sa ii dau drumul. Am auzit-o odata spunandu-mi ca daca iubesc pe cineva, tot ce trebuie sa fac este sa ii dau drumul, iar daca ea te iubeste, se va intoarce. Asta a facut si ea cu mine. Atat de mult mi-a luat sa imi dau seama, dar totusi am facut-o. Si doare. Doare sa sti ca persoana iubita si-a facut asta singura, cu buna stiinta, iar tu nici macar sa nu realizezi cat de tare s-a ranit pe sine, dupa ce tu ai ranit-o cat pentru o viata. Doare sa sti ca ea a putut face asta si tu nu. Nu cred ca o sa pot face asta vreodata. Nu m-as putea rani singur si nu as vrea nici sa o ranesc pe ea.

Uneori, stateam noaptea holbandu-ma la tavan si ma speram ca si ea este la fel de ranita ca si mine, ca a simtit si ea toate acele ace in inima si a varsat tot atatea lacrimi ca si mine, ca a durut-o fiecare cuvant pe care i l-am spus si ca a durut-o ca mi-a dat drumul. In fata mea parea asa de puternica si de rece, atat de dreapta si nepasatoare. Dar apoi am privit-o in ochi si am putut sa ii vad "sufletul de gheata" cum era frant si rupt in mii de bucatele, inca sangerand si arzand in flcari, in timp ce fiecare bucatica din inima ei, cadea.

"-Te iubesc, am soptit sarutandu-i nasul si lipindu-l de al meu.

-Si eu te iubesc, mi-a raspuns zambind.

-Nu imi place, ma bosumflez, facand 3 pasi in spate.

-Ce nu iti place? intreaba confuza, aproape bufnind in ras.

-Cand spui si eu, pare doar ca ma aprobi, urasc si-ul acela, spun ferm, in timp ce ea a inceput sa chicoteasca. Gestul ei m-a facut sa ma incrunt, iar ea sa rada mai tare de mine.

-Te iubesc, Harold Edward Styles, imi spune zambind.

-Tot nu imi place, ma bosumflez din nou, adaugand botic exact ca un copil mic.

-Acum ce nu iti mai place? chicoteste scurt.

-Ca imi spui numele complet, ma simt ca ma scoala si de abia am scapat de ea, spun, iar ea incepe sa rada, acoperindu-si gura cu palma dreapta.

-Vino in coace, mi-a facut semn, tinand bratele largi dechise. Insa eu dau din cap in semn ca nu.

-Mbine, ofteaza inca zambind. Treaba ta, adauga, intorcandu-se spre usa, vrand sa plece. Eu ma duc sa... si-a lasat propozitia in aer, incepand sa tipe ca o fetita in momentul in care bratele mele au pris-o de mijloc si au ridicat-o de la sol.

-Harry, da-mi drumul, spune in timp ce ma invat cu ea. Harry, nu e amuzant, o sa vomit.
Imediat ma opresc brusc si-o trantesc brutal in pat, eu ajungand deasupra ei, prijinit in brate. Eu ranjesc, insa ea se incrunta. Incep sa rad la gestul ei si ea se stramba, scotandu-mi limba.