Prinsă cu One Direction

18. O șansă la distracție

Să suferi din dragoste, simțind o furie și o tristețe incontrolabilă zi de zi, ora de ora, minut de minut, secundă de secundă, te distruge. Distruge totul din tine. Ca un uragan ce continuă să te învârtă la nesfârșit până când cedezi și lași lacrimile să îți invadeze până și cele mai mici particele din tine, și vrei doar să se sfârșeasă. Să se oprească totul. Toate lacrimile, toată durerea, toate suspinele. Îți simți gâtul cum arde, cum îndură fiecare țipăt, urlet sau suspin de al tău, încercând să îți fie de ajutor. Simți cum pieptul tău te doare, cum efectiv plămânii tăi cedează, cerând aer în loc de lacrimi și suspine, simți cum inima bubuie din ce în ce mai tare, transmițând valuri de energie. Energie negativistă.
"Te-a distrus"
"De ce îl iubești? E evident că el te urăște."
"Continuă să te rănească."
"Fugi."
"Pleacă odată."
"Dispari!"
"Ești inutilă."
"Ești slabă..."
"Alergă."
E ca și când ai aștepta ceva, ce evident nu va veni, niciodată. Fericirea. M-a părăsit de mult. A obosit să își croiască drum prin suferință. Suferință aruncată doar de niște vorbe.
Acele vorbe...sunt ca niște gloanțe care odată ce ți se fixează în piele încep să te usture și să te facă să verși sânge pentru ele.
Nu vă gândiți că am început să fiu depresivă și să mă tai. Dar știu senzația. Știu de ce mulți oameni care suferă ajung la decizia de a se tăia. Vor doar ca acea durere să dispară. Avea durere sufletească să dispară și să fie înlocuită cu durere fizică, care este cu mult mai ușoară.
Tot ce fac este să lupt. Lupt și lupt și uneori reușesc să înving.
Pe timpul zilei, reușesc să zâmbesc, să arăt că sunt puternică, că tot ce cred alții nu mă pasionează. Ca în acea emisiune de acum 2 luni. Nu a fost prima emisiune care se termină așa. Nicidecum. A fost exact a 17 a. Și în ultimele 2 luni, am mai fost invitată alături de băieți la încă 3. Dar spuneți-mi cum ar trebuii să accept când știu exact că va fi un chin? Un chin nedrept.
Tot găsesc puterea de a zâmbi, dar imediat ce se lasă noaptea încep să plâng. Din orice. Chiar și din simplu fapt că mi-am stricat o unghie sau că la televizor sunt numai filme nasoale. Asta e descărcarea mea, e singura mea scăpare, singurul mod prin care să dau afară toată tristețea. Și pentru un scurt moment, merge.
-Megan? mă trezește o voce cunoscută, dar nu m-am obosit să o asemăn cuiva. Doar o altă voce care îmi cunoaște numele.
-Hei, hei, uite-te la mine, mă instruiește să îmi deschid ochii și să îi întâlnesc pe ai săi, dar eu nu reacționez. Simt o prezență ușoară care se așeză aproape de mine, și simt cum mâna cuiva îmi atinge obrajul stâng, încercând să îl curețe de lacrimi.
-Te rog, uite-te la mine, mă imploră din nou, eu încercând să îl ignor, întorcându-mi capul spre dreapta.
-Te rog, Megan, sunt Niall, te rog nu mă ignora, îmi șoptește agitat și foarte îngrijorat, eu la auzul numelui său, încercând din răsputeri să găsesc putere să îmi deschid ochii care îmi cereau doar odihnă.
-Niall? întreb confuză, vocea mea fiind mult prea răgușită pentru a se auzi prea tare, însă el mă auzi.
-Hei surioară, îmi șoptește suav, zâmbindu-mi cât putea de frumos. Ador felul în care zâmbește. Mereu mă face să cred că voi găsi siguranță la el în brațe și aproape mă face și pe mine să zâmbesc. Să zâmbesc cu adevărat, nu doar de fațadă.
Am înghițit în sec și m-am năpustit în brațele sale, strângându-l strâns de mijloc, capul meu ascunzându-se la pieptul lui. Imediat el îmi răspunse la îmbrățișare, o mână ținându-mă strâns de talie, iar alta mângâindu-mi capul. Și-a lăsat bărbia să se sprijine deasupra capului mea și a început să fredoneze.
Nu sesizam cuvintele lui din cauza suspinelor mele însă am recunoscut imediat melodia. Cântecelul ce obijnuia să mi-l cânte când nu aveam somn sau când eram prea tristă ca să mă pot opri din plâns.
-Te iubesc enorm de mult, Soph, ști, nu? îmi șoptește, deja simțind cum zâmbește ștrengăresc (,) ca atunci când eram mici, doar noi doi. Noi doi împotriva lumii. Luptând unul pentru altul, zâmbind unul pentru altul, plângând unul pentru altul. Mă bucur că încă a mai rămas ceva din asta.
-Și eu te iubesc, spiridușule, șoptesc sperând că mă poate auzi, iar când el îmi sarută creștetul capului părintește am realizat că auzi exact ceea ce trebuia.
-Îmi atât de rău. Atât de rău că nu ți-am fost alături ca un frate, că nu am putut să îți arât cât de mult însemni pentru mine și că ar fi trebuit să nu oblig niciodată să vi cu mine, în ciuda a ce voiam eu. A fost un act de egoism și regret asta. Regret faptul că am vrut să vi deși știam ce se va întâmplă cu tine în preajma lui. Nu știam că va fi atât de josnit cu tine. Crede-mă. Îmi pare atât de rău și te iubesc mai mult decât orice pe lume, a șoptit într-un final, auzindu-i bătăile inimii cum se accelerează. Mi-a ridicat privirea spre el și aproape că am vrut să urlu când l-am văzut. Plângea.
-Te rog nu mai plânge, șoptesc, vocea mea diluându-se cu fiecare cuvânt spus. E doar vina mea. Eu m-am culcat cu el deși el m-a întrebat de 2 ori dacă sunt okay cu asta, iar apoi Zayn m-a sărutat și sincer nu știam ce simt pentru el și nici nu știam cum să reacționez, iar Harry era nervos. Iar apoi eu l-am găsit de "n" ori cu altele în pat și mereu m-am dat bătută din ai spune că sunt însărcinată. Mie îmi pare rău. I-am spus lui Liam și nu i-am spus propriului meu frate. Îmi pare așa de rău Niall.
Mi-a zâmbit scurt, dar dulce, apucându-mă mai strâns în brațe, adăpostindu-și capul în scobitura gâtului meu. Am făcut la fel și stăteam liniștită, ascultând scurtele suspine ale blondului, sperând că se va opri cât de curând, pentru că dacă i-aș cere eu asta, ar plânge mai tare.
-Ști, Zayn aproape o lua la bătaie pe recepționeră pentru că nu îi dădea cheile de rezervă, spune într-un final, aproape auzindu-i chicotul.
Am zâmbit la gândul că lui Zayn chiar îi pasă îndeajuns încât să încerce să dea de mine.
-Și când au venit Louis și Harry, Zayn aproape a sarit la gâtul crețului să își verse nervi, continuă, făcându-mă să scot un chicot scurt.
-Te iubește, Megan, se desprinde de îmbrațișare special pentru a observa privirea lui serioasă. Mereu a făcut-o, dar niciodată nu ți-a putut spune din cauza crețului.
La naiba cu el, dar tot îl iubesc. De ce o fac?
-Când te-a văzut la XFactor, mi-a cerut număr tău și după a fugit să te caute. Am început să râd la ce crize făcea pe acolo când aștepta să vadă dacă ai intrat. După a fost faza când te-a văzut cu Harry în cabină și...cred că a plâns 3 săptămâni, zilnic. Apoi, se obijnuise cu ideea ca îți place de Harry și nu mai plângea așa des. Dar era din ce în ce mai nervos și fuma mai mult.
Oh Zayn.
-Și nici eu nu am vrut să îți spun. Pentru că știu că Zayn nu m-ar fi iertat, Harry m-ar fi luat la bătaie, și pe mine și pe el și după tu ai fi fost confuză.
Sunt confuză.
-Știu că ești confuză, dar...
Stai am spus toate alea cu voce tare?
-Dar sincer dacă aș fi în locul tău aș încerca să îi dau o șansă lui Zayn. Harry a avut destule, iar Zayn aproape niciuna. Asta mereu te va face să fi confuză.
Am încuviințat, iar el mi-a zâmbit larg, foarte voios.
-Ok, deși nu sunt fată, hai să te aranjăm pentru întâlnire, îmi spune pe un ton puțin jenat, dar totuși optimist.
-Niall ultima oară când m-ai ajutat să mă pregătesc, am ajuns să merg cu tine la balul bobocilor pentru că arătam ca o balenă eșuată cu multe moațe în cap și cu o rochie roz, mult prea...
-Am înțeles, mă oprește, deja înroșindu-se ,dar nu uita de balul tău de absolvire. Arătai bestial.
-Da, pentru că m-a îmbrăcat mama și totuși tot cu tine am ajuns să merg.
-Nu îmi plăcea de tipul cu tatuaje, plus că avea și barbă.
-Niall, ală era Louis.
-Da, pai nici de el nu îmi plăcea, spune spre apărarea lui, eu începând să râd.
*
-Haide, Megan, întoarce-te puțin, mă instruiește Niall, ne mai având răbdare.
-Nu, mă bosumflez, uitându-mă încontinuare în oglinda din fața mea.
-Dar ești fumoasă, mă încurajează blondul.
-Da, sunt o balenă mare și frumoasă, spun sarcastică, mângâindu-mi burta.
-Oh frate, oftează plictisit. Dacă acum faci crize, nu vreau să știu cum vei face la 8 luni. Noi nici nu am observat că te-ai îngrășat. Sunt doar două luni pentru D-zeu.
-Nu ați văzut pentru că eu am purtat special hainde largi și oricum erați prea ocupați cu concerte voastre, deci ați fost prea absenți ca să observați.
-Nu vorbi așa cu mine. Ști că doar asta mi-e meseria. Și nu uita că voi avea 6 luni de pauză.
-Pai bravo tie, dar ca sa fie clar, eu nu mai merg. Vorbeste cu Zayn si spune-i ca...
-Că ești mai frumoasă ca întotdeauna, se aude o voce suavă, care îmi gâdilă timpanele, mă făcu să tresar și să mă înroșesc incontrolabil.
-Zayn, șoptesc, întâlnind ochii lui ciocolatii. Era îmbrăcat la costum, iar părul îi stătea mai bine ca niciodată. Nu mai avea dungulița aia blondă, părul fiind aranjat într-o creastă ce îi dădea o notă de seriozitate și de stil în același timp. Realizez că mă holbez la el, dar nu mă pot opri. Mai ales când îi întâlnesc ochii. Ochii aceia ciocolati și genele alea întoarse. Mă topesc.
-Pentru tine, mă trezește din căscat ochii, Zayn, întinzându-mi un buchet de trandafiri albaștrii, pe care îi scosese de la spate.
-Albaștrii? întreb confuză, văzând buchetul frumos decorat. Sunt așa de frumoși, mersi, Zayn.
-La fel de frumoși ca și ochii tăi superbi, mă complimentează Zayn, făcându-mă din nou să roșesc. Privirile noastre s-au întâlnit din nou, creând scântei. Zayn mă prinse de mână, trăgându-mă spre el, eu scâncind ușor la contactul pieptului meu cu abdomenul său lucrat. Și-a apropiat buzele de ale mele, închizând ochii, eu doar rămânand blocată cu privirea spre buzele sale roșiatice. Oh doamne cât vreau să îl sărut. Mi-a subțiat buzele, iar când am simțit buzele sale peste obrazul meu, aproape că îmi venea să mă bag sub pat de rușine. Chiar am crezut că o să mă sărute?!
-Awww, ne întrerupe Niall care deja chicotea pe seama mea. Data viitoare nu te sfii frate și sărut-o.
-Aaa, se bâlbâie jenat Zayn.
-Pa, Niall, spun rapid, trăgându-l pe Zayn după mine. Nu vreau să mă fac mai mult de râs, plus. De abia aștept să văd ce mi-a pregătit Zayn. Pentru măcar câteva ore aș vrea să mă distrez.
Imediat ce am auzit ușa trândindu-se în urma mea, am răsuflat ușurată, iar Zayn a chicotit. Mi-a oferit brațul său, eu acceptându-l zâmbitoare.
-Te prinde galbenul, mă complimentează, făcându-mă subtil cu ochiul.
-Te prinde fără dungi, spun sarcastică, el chicotind. Dar îmi va fi dor să te strig dunguliță.
-Sunt sigur că vei mai găsi tu ceva, adaugă Zayn, conducându-mă spre mașină.
Am observat că închiriase o mașină neagră a cărei marcă nu m-aș obosi să o țin minte și nici nu am de gând să îl întreb, dar suta la suta după cum arată l-a costat ceva. Ceva mai mult. Liam închiri toate vechiturile pământului când trebuia să mergem undeva. Nu că m-aș plânge.
Drumul a fost liniștit, lipsit de vreo privire sau vreo replică între noi, el fiind atent la drum, iar eu căscând ochii pe geam.
~Perspectiva lui Zayn~
O mama cât de frumoasă este. Când nu este? Mă excită chiar și atunci când clipește. Sunt așa norocos că a mai vrut să iasă cu mine, chiar dacă știu că încearcă doar să îl uite pe creț, eu pot profita din plin de asta. Mie îmi convine.
Mi-am luat atenția de la drum preț de câteva secunde pentru a o privi. Nu pot să cred cât de superbă este. Buclele ei sunt aranjate perfect, rochia galbenă, este așezată pe genunchii săi catifelați și deși cu adevărat din cauza rochii i se evidențiază burtica, unde o duc eu nu va conta asta. Plus, nu este bine nici pentru ea, nici pentru mine să o observe cineva că este însărcinată.
Am mai tras cu ochiul încă odată spre ea pentru a vedea ce face. Se uita atentă pe geam și deși a început să se întunece, ochii ei tot strălucesc. Oh, ochii ei ca albastrul cerului, ce te pierzi in ei, simțindu-te liber, liber să visezi. Ochii ei ca oceanul, în care te poți scufunda mii de leghe și totuși să continui să visezi. Aș putea spune atâtea despre ea și despre cât de mult îi iubesc ochii. De fapt, iubesc totul la ea. Mi-a furat inima din prima zi de când am văzut-o. Ea e singura care a avut vreodată parte de toată inima mea, singura care mi-o poate distruge.
Da, am mai fost cu multe alte fete. Dar niciuna nu este ca ea. Mă gândeam constat la ea, indiferent cu cine eram. Eu nu aș putea niciodată să o înșel, pentru că odată ce iubești o persoană, nu te poți imagina fără ea. Nu ai putea să te săruți sau te culci cu alta, fără să nu te gândești în fiecare moment la ea. Nu poți. O vrei doar pe ea și ai nevoie doar de ea.
M-am trezit din transă când tocmai am realizat că am ajuns și m-am pregătit să parchez mașina în spatele restaurantului.
După ce am parcat mașina, m-am grăbit să îi deschid ușa, ea zâmbindu-mi la gestul meu în semn de "mersi."
-Ai încredere? o întreb, zâmbindu-i incontrolabil.
-Da, șoptește puțin confuză și derutată.
-Atunci lasă-mă să te leg la ochii, o informeaz, scoțând din buzunarul costumului, o eșarfă de culoare neagră.
-Nu vrei să mă păcălești și să mă lași aici, nu? mă întreabă chicotind, eu dând din cap negativ.
-Okay atunci, șoptește zâmbindu-mi entuziasmată.
M-am dus în spatele ei și am poziționat eșarfa pentru a o lega, nu prea strâns, la ochii pentru ca totul să fie o surpriză.
~Perspectiva lui Megan~
Nu vedeam aproape nimic, decât câteva raze de lumină ale unor becuri care apăreau din 5 în 5 secunde. Simțeam cum Zayn mă ține strâns de talie și de mână instruindu-mă să urc fiecare scară.
-Mai sunt multe scări? oftez într-un final obosită, el chicotind.
-Nu multe.
-Nu de alta, dar gemeni îngreunează urcatul, mint încercând să par convingătoare însă se pare că nu ține.
-Sigur, spune sarcastic, eu scoțând limba știind că mă poate vedea, deoarece a început să râdă.
-Ok, asta este ultima treaptă, mă anunță, eliberându-mi mâna din a sa, apoi se auzi un scârțâit scurt.
M-a instruit să am grijă la prag, iar când nasul meu a dat de aerul rece am simțit un fior pe șira spinării. Un acoperiș?
-Oh nu, șoptește Zayn, oprindu-se brusc din mers.
-Pot să o dau jos acum? întreb confuză, sperând că nu s-a întâmplat nimic rău, dar instinctul meu...mai mult auzul spune altceva.
-Ai întârziat Zayni, se aude o voce cunoscută, eu încleștându-mi pumni la auzul acelei voci.
Îți bați joc de mine?