Prinsă cu One Direction

27. Zayn va exploda

Imediat ce ne-am trezit, am urcat in masina si am plecat acasa, in ciuda lui Harry care mai voia sa stea. Louis si cu Zayn l-au luat pe sus si aproape aveau sa il lege si de scaun. I-au pus si la gura o bucata de scoci doar ca sa taca.

Toti se aflau in bucatarie, mancau. Eu m-am dus glont in camera mea, incepand sa impachetez. Voiam sa merg acasa. Aveam nevoie sa vorbesc cu mama, stiu ca in ciuda a tot ce mi-a spus, ma iubeste si sunt sigura ca va iubi si gemeni, daca nu o face deja. Stiu ca a exagerat si ca era super nervoasa, doar pentru ca aflat dintr-o data si nu stiu, poate asa as fi reactionat si eu.

Are dreptate. Harry nu se va schimba, dar este okay. Nu ma deranjeaza. Desi l-am vazut aseara saruatndu-se cu Sabina, nu m-a durut cum probabil ar fi trebuit. Ma simt bine si sunt impacata cu asta. E problema lui si viata lui. Eu oricum nu mai faceam parte din ea.

Am luat trolerul in mana si mi-am pus pe umar geanta, coborand scarile in graba. Se auzeau rasete din bucatarie si am zambit fara sa vreau. Nu voiam sa plec, dar trebuia. Am nevoie de mama si de o pauza, departe de locul acesta.

-Niall? il strig, asezandu-ma pe canapea, incepand sa ma incalt.

-Poti veni putin, te rog? acesta nu imi raspunde, insa stiu ca s-a ridicat de la masa si se apropie.

-Da? spune zambitor, intrand in sufragerie.

-Niall, vreau sa...imi incep o propozitie, insa acesta nu ma lasa sa o termin.

-Wow, ce-i cu bagajul? ma intreaba, evident socat.

-Vreau sa me...

-Ce s-a intamplat? Ce a mai facut Harry? ma intrerupe din nou.

-Nimic. Nu a facut nimic, eu vreau doar sa...

-Cine ce sa faca? Stai ce e cu mine? sunt intrerupta de data asta de Harry.

-Eu o sa...

-Wow, de ce ti-ai facut bagajul? Harry continua sa ma intrerupa, iar eu simt cum innebunesc pe interior.

-Oh doamne. Taceti dracului din gura si lasat-ma sa vorbesc. tip enervata, amadoi uitandu-se la mine ca la Lady Gaga, imbracata in sunca.

-Vreau sa ma intorc acasa, spun intr-un final

-Dar esti acasa, spune confuz Niall.

-Nu, Niall. Vreau sa zic acasa, la mama, spun, lasandu-i cu gura cascata.

-Doar nu ai de gand sa avortezi, se sperie Harry.

-Normal ca nu, idiotule, imi dau ochii peste cap.

-Am nevoie de vorbesc cu ea si sa petrec timp cu ea. Sunt sigura ca ma va intelege. Inca este mama mea, o iubesc enorm si am nevoie de ea, spun serioasa, pe un ton calm, iar Harry ofteaza, in timp ce Niall imi zambeste si vine sa ma imbratiseze.

-Sa ma suni daca face vreo criza si voi fi acolo cat ai zice Nando's, imi sopteste, iar eu incep sa chicotesc, aprobandu-l.

Ma desprind de imbratisare, Harry vrand sa se apropie. Ii zambesc dulce, trecand pe langa el, acesta ramanand confuz. Nu am nevoie de asta acum. Si clar nici el nu are nevoie de mine. Sunt mai puternica decat crede el.

Evident ca nu am uitat sa imi iau ramas bun de la ceilalti, chiar si de la Sabina. Uneori, sa tratezi oamenii cu indiferenta, oameni ca Sabina, care nu se vor schimba niciodata, ii ajuta sa realizeze ca nu au putere in fata ta. Pana la urma, eu cu Harry nu suntem un cuplu, deci, avea dreptul sa faca orice Dumnezeu ar fi vrut sa faca si poate sa o faca in continuare fericit, pentru ca nu imi pasa.

*

Ma aflam in fata casei. Am oftat si m-am apropiat, urcand scarile din fata, ajungand pe veranda. M-am uitat in jos la presul cu Welcome, plin de culori si am zambit. La 5 ani, imi aduc aminte ca Niall picta ceva in curte. Avea sevalet si manza si detoate. Mama nu m-a lasase sa pictez cu el, asa ca stateam pe scari, imbufnata, uitandu-ma la Niall cum picta. Am vazut o galetusa si vreo 3 pensule pe jos si m-am dus sa le iau fara sa ma observe. Cum nu aveam ce picta, am pictat presul. Si cum lui Niall i-a placut ideea mea, am pictat complet presul, impreuna.