Prinsă cu One Direction

14. Merită?

~După 2 zile, Hotel Nesos, Los Angeles, California~

Două zile. Două zile oribile plină de coșmar la gândul că viața mea este un calvar mai mare decât telenovele spaniole. Două zile de când stau închisă ca un cățel în camera de hotel. Două zile de când doctorul m-a amențat că dacă ies atât de curând din spital voi avea probleme. Două zile de când Niall mă dădăcește mai ceva ca mama. Două zile de când Harry nu a dat nici un semn de viața prin fața mea, nici măcar la externare. Ceea ce este foarte bine, dar într-un fel îmi dau seama că nu a fost decizia lui, ci decizia băieților. Două zile de când Zayn intră pe furiș când "dorm" și stă și se uită la mine, povestindu-mi tot ce i se întâmplă, tot ce simte, toate problemele lui. Într-un fel e relaxant să îl ascult vorbind. Păcat că el crede că dorm. Doar două zile care le-am simțit trecând mai greu ca o lună.

Stateam sprijinită de spătarul patului, învelită până în gât de o pătură foarte moale și pufoasă, gândindu-mă la... Ei bine la tot.

Nu îmi vine să cred cum a ajuns viața mea. Nu îmi vine să cred că este o telenovelă constantă.

Harry... Zayn... Lovitura... Secrete... Sărutări... Sentimente... O întreagă telenovelă proastă, intitulată "Viața de coșmar a Sophiei Megan Horan", încurând în cinematografe și DVD-uri.

Prea multe pentru mine. Mă simt extrem de singură și de rece pe interior. Singură pentru că evident, la un momendat voi rămâne singură la propriu. Și trebuie să rămân pentru binele meu și al tuturor, deși gândul de a-mi trăi viața singura, îmi dă fiori reci pe șira spinării. Dar așa este cel mai bine...

Iar rece... Ei bine mă simt rece pentru că am ajuns să nu mai simt nimic în momentul asta decât ură. Ură pe viața mea, pe crețul ce a distrus-o, pe Zayn care apare ca făt-frumos și mă face să mă îndrăgostesc...

Sunt îndrăgostită de Zayn?

Nu...nu prea cred... Deși este atât de dulce și ador când se furișează în cameră și începe să îmi cânte. Este atât de diferit de cum îl credeam eu. În momentul asta dacă ar fi să aleg între el și creț, l-aș alege pe el de un milion de ori. Cum am reușit să ajung de la ură la dragoste și din nou la ură?

Harry m-a jignit. M-a lovit. Rău, de două ori, fără să îi pese că m-ar putea răni, că ar putea face o grămadă de prosti pentru care aș plăti cu viața. Și s-ar putea să...

-Megan? își face apariția Liam foarte zâmbitor în camera, cărând în fiecare mână câte 2 pungi. Cum te simți? Ești ok?

-Ăm, da, sunt bine, îi răspund ezitând puțin.

Liam mi-a zâmbit cald și se apucă să arajeze și să desfacă pungile pe măsuța din fața patului, lăsându-mă să îmi continui gândurile.

-Ce este cu sacoșele? întreb curioasă.

-Niall a fost la un supermarket să îți cumpere ceva de mâncare fiindcă tu încă nu vrei să ieși din cameră, îmi spune făcându-mi cu ochiul.

-Oh, este singura interjecție care mi-a ieșit pe gură.

-Oh da, adaugă Liam realizând probabil că a uitat ceva, și un costum de baie.

-Ce? întreb confuză uitându-mă la costumul turcoaz care mi-l așeză Liam pe pat.

-Los Angeles, plajă, ști, nu? spune de parcă ar fi fost o dedicție logică.

-Har...

-Harry nu vine, mă întrerupe Liam. E sechestrat de Louis și Niall.

-Îmi pare rău că nu ați putut merge în New York din cauza mea, oftez umpic jenată de incidentul de acum două zile.