Prinsă cu One Direction

26. Excursie

-Nu pot sa cred ca fac asta, murmur in momentul in care simt pamantul rece si noroios sub picioarele mele, greutatea corpului, facandu-ma mai mult sa cheun fara sa vreau.

-Nici eu, imi sopteste Niall, coborand din masina in urma mea.

-Nu mai fiti asa pesimisti, striga Harry. Ne vom distra de minune.

-Da, aprobam sarcastic toti in cor.

-Inca nu pot sa cred ca fac asta, spun, continuand sa merg pe iarba umeda si noroioasa, dupa Liam si Harry care erau complet bucurosi de aceasta nemaipomenita excursie in care toti vom dormi in saci de dormit vechi, in loc de baldachine calduroase, intr-un cort care se daramana daca sufli in spre el, iar toate aceste conditii ne sunt oferite garantat de prostia cretului si a linguritei. Oh da, iubesc natura.

Toti ne-am oprit brusc, Harry uitandu-se ca un tont spre mine. Eu mestecam guma, deloc subtil, uitandu-ma cu o mustra complet dezgustata si confuza la locul acesta foarte interesant, Liam inspirand foarte puternic aerul curat de munte, zgariandu-ne timpanele. Nimic nu se poate compara cu asta, corect? As fi preferat sa imi continui zilele ca o gravita normala, lenevind pe canapea, obligandu-i pe baieti sa imi aduca tot ce pofteam si holbadu-ma ca o vaca la televizor. Poate sa ii pun pe baieti sa imi faca si o manechiura, o pedichiura, sa imi aranjeze parul, sa imi faca un masaj. Oh doamne, ce urasc excursiile. Nu, nu le urasc. O excursie in Hawaii sau in Caraibe, dar nu o amarata de excursie cu cortul in care sa dardai de frig si sa fiu mancata de insecte. In sine, locul nu este deloc urat. Natura este calmanta si linistitoare, iar peisajul este complet fabulos, dar...

-Eu nu voi sta in cocina asta, spun dur, inceucisandu-mi bratele la piept.

-Nu mai fi negativista, Megan, imi spune Harry zambindu-mi ca un raton in calduri.

-Mai bine ne-ai ajuta, se opreste Liam din despachetat corturile, intorcandu-se spre mine putin iritat. Du-te cu Zayn dupa lemne, se rasteste, eu incruntandu-ma.

Mi-am indreptat privirea catre Zayn, iar acesta mi-a zambit pasnic, insa eram cam nervoasa in acel moment, asa ca tot ce a primit a fost o strambatura nu prea draguta. L-am urmat pe Zayn prin padure, oprindu-ne din 10 in 10 secunde pentru a culege bete si ramurele. Noi defapt facem focul pentru niste vrabiute orfane care nu isi permit gaze. Adica normal.

-Deci tu si Sabina, ha? il iau prin surprindere pe Zayn, acesta neraspunzandu-mi din prima.

-Ce vrei sa spui? se preface confuz.

-Oh, sti exact la ce ma refer, ii arunc o privire perversa, iar el ma priveste complet socat.

-Doamne, nu, se apara. Nu am nici o treaba cu ea.

-Va sta bine totusi, chicotesc la reactia lui.

-Imi imaginez, spune sarcastic, aplecandu-se dupa alte bete.

-Vorbesc serios, Zayn. Chiar va sta bine impreuna si plus de asta, mereu ai fost atras de blonde cu ochii albastrii, ii spun, facandu-i non-salant cu ochiul.

-Nu prea cred, mi-o taie repede.

-Daca spui... ma opresc brusc, scapand toate crengile pe jos, ducandu-mi foarte repede mainile in dreptul burtii, incepand sa gafai din senin.

-Megan, esti okay? il aud pe Zayn aruncand tot ce avea in mana, apropiandu-se de mine, vazand cum imi pierd echilibrul. Ma reped spre primul copac, sprijindu-ma cu spatele de el si lasandu-ma sa cad la radacina lui. Zayn se repede de asemenea spre mine si se lasa pe vine, holbandu-se ingrijorat la mine.

-Esti okay? repeta, iar eu ma abtin sa nu il pocnesc. Hormonii o iau razna.

-Da, cateva dureri mici, e normal, il asigur, incepand sa respir normal, insa inca tinandu-ma de burta.