Prinsă cu One Direction

21. Degeaba lupți, dacă nu ai pentru cine

~Perspectiva lui Megan~

-Nu mama, sunt bine, o calmez in timp ce vorbeam cu ea la telefon. Nu se mai oprea din a-mi pune intrebari, iar Niall tot ma cicalea sa ii raspund exact asa cum imi sopteste el. Chiar ma mananca gura sa ii spun mamei despre sarcina. Ma gandesc doar la faptul ca atunci cand ea va afla voi da de belea rau de tot. O sa fiu sechestrata in casa fara vreun misloc de comunicare cu ceilalti, ceea ce nu este asa de rau pentru ca oricum nu am chef sa vorbesc cu Louis la telefon, adica sa ma cert cu el, sau sa ma cicaleasca Liam in continuu, sau Harry sa imi tot dea avansuri prin telefon, sau si mai bine, Zayn sa imi spuna tot felul de replici despre cat de prost e Harry si cat de stupida sunt eu ca il iert de fiecare data.

"Sigur esti bine, scumpo? Nu mi-ai raspuns decat de 5 ori la telefon in decurs de 2 luni."

-Spune-i ca nu prea iti merge semnalul aici, murmura Niall facandu-mi diferite semne cu mana, eu dandu-mi ochii peste cap.

-Da, mama, sunt okay, absolut intreaga si plictisita pana peste cap de acesta vacanta foarte interesanta la care eu nu am participat mai deloc, ii raspund mamei, zambindu-i dulce lui Niall care isi dadea pumni in cap.

"Niall mi-a spus ca te-ai distrat de minune pe platouri cu baietii si ca ati facut o gramada de lucruri impreuna."

-Da, mama, Niall a fost foarte concentrat asupra mea, spun printre dinti, auzind comentariul mamei, Niall uitandu-se in alta parte ca si cand nu ar sti nimic despre ce vorbeste mama.

"Vezi ca nu a fost asa rau?"

-Nu mama, nu a fost, insa as prefera sa merg acasa cat se poate de curand, oftez.

"Noi vom fi acasa, in Mullingar, de abia in octombrie, deoarce tatal tau a primit un proiect nou, iar eu m-am decis sa prelungesc munca pentru a veni odata cu el. Dar tu vei ramene cu Niall, deci totul e okay, nu?"

-Sigur ca voi ramane cu Niall, mint. Bine, minteam pe jumatate. Voi ramane cu el daca el va vrea sa vina in Mullingar cu mine, dar daca el prefera sa ma taransca cu el in Londra cu ciudatii astia, eu spun pas. Am 19 ani deci pot sa fac ce vreau. Atat timp cat Niall imi da bani.

-Sa stii ca asa vei face, imi sopteste Niall.

"Altceva nou, scumpo?"

Altceva inafara de faptul ca Harry m-a lovit de m-a bagat in spital, am aflat ca Zayn ma place in felul acela, am ramas insarcinata cu Harry si mai mult am si gemeni, nimic nou. Oh, si faptul ca Sabina, blonda aceea foarte draguta de care imi placea mie foarte tare in liceu imi da tarcoale si am o presintire ca inca o va mai face, nu, absolut nimic nou.

-De fapt mama, este ceva ce as vrea sa iti spun, oftez intr-un final, observand expresia lui Niall cum devine din ce in ce mai ingrijorata. Are de ce sa fie ingrijorat, deoarce o cred pe mama in stare sa il lase chel, insa eu as fi ingrijorata mai mult pentru Harry, mama oricum nu l-a placut in mod special, zicandu-mi mai mereu ca o sa o patesc din vina lui si imi va frange inima pentru ca acest gen de baieti foarte fermecatori umbla mult dupa fete.

-Nu, nu, nu, nu, nu, murmura Niall, dand din cap negativ si scuturandu-si degetele in fata mea.

"Te ascult."

-Adevarul este ca, m-am oprit brusc nestiind exact ce sa spun. Imi era frica sa ii spun ca sunt insarcinata prin telefon insa pana la urma poate asa ar fi mai usor. Ar trece o perioada pana ii vor trece toti nervii, apoi, va deveni mama urs, apoi probabil se va certa cu toti si dupa ma va inchide intr-o cusca pana la nastere.

Sau poate va fi o mama intelegatoare si...da, nu prea cred.

-Ca te iubesc foarte mult si imi este foarte dor de voi, spun intr-un final, Niall rasufland usurat. Trebuia sa ii spun, macar asa totul va fi mai usor. Oh, si cand ma gandesc ca va trebui sa am o discutie cu tata si cu parintii lui Harry si dupa va trebui sa inventez o scuza in fata camerelor ca si cand s-ar fi intamplat din greseala sau sa simt ca nu este copilul lui, o sa innebunesc la propriu intr-o zi.