The Blood Is Life \{jjk}/

eighteen

A trecut o saptamana de cand Natsuki e in coma. Defapt asta se spune in termenii umani. In termeni lor se spune diferit. Se spune ca este in modul creativitar. Adica sunt la granita dintre moarte si viata. Unde ei sunt creativi. Vor face acolo, in imaginatia lor, tot ce nu au facut si vor sa faca. Acolo e si Natsuki plimbandu-se prin toate locurile dorite si vazand toate persoanele pe care le iubeste facand toate lucrurile pe care voia sa le faca, impreuna cu ea.

~~Lukia intra in camera unde se afla Lia. Tocmai ce a vindecat de cancer o femeie cu 3 copii.

"Sakura..." Fata isi ridica ochii din cartea pe care o citeste si o priveste pe Lukia cu interes.

"Ce e?"

"Natsuki. Am aflat ce are. Dar nu o pot vindeca, singura. Am nevoie de multe ingrediente pentru a o vindeca, trebuie sa ii fac un unguent, am nevoie de cel ce a suparat-o si de cartea de vraji pe care o are singurul om din China ce stie de existenta voastra. Sito Gao. Trebuie sa luati cartea de la el. Nu o sa v-o dea fara bani, deci trebuie furata. Si trebuie sa faci asta impreuna cu Jungkook. Cel ce a suparat-o. Iar din ce simt in tine, Jungkook te va ajuta mult si doar pentru ca nu e om. " Fata se uita uimita la Lukia dorind sa spuna ceva, dar ea o intrerupe. "Grabeste-te. Nu e timp de vorbit. Trebuie sa va miscati cat de repede puteti. Iti voi trimite lista printr-un mesaj."

"Multumesc! Multumesc mult!"

Lukia zambeste si Lia iese din casa ei sunandu-l pe Mark.

C. T.

"Mark! Te rog sa vii sa ma iei! Am nevoie de Jungkook."

Mark inchide telefonul.

C. T. I.

Mark se afla langa Lia in urmatoarea secunda.

"Ce e? "

"Trebuie sa iau ingrediente, o carte si pe Jungkook. Haide sa ne intoarcem te rog!"

"Sigur."

In cateva secunde se aflau in spatele blocului fetei unde nu ii vede nimeni. Acolo, pentru ca daca cineva i-ar vedea, s-ar speria. Apar deodata doua fiinte in fata ta fara sa aiba de unde sa iasa. Pur si simplu. Frica, se va simti frica iar ei vor avea de suferit.

"Mark..."

"Da?"

"Uite, vreau ca dupa ce se termina toata treaba cu Natsuki sa vorbim foarte serios. Te rog. Si...vreau sa iti multumesc. Stiu ca nu am facut-o niciodata de cand ne cunoastem, am gresit. Si imi pare rau. Ai fost singurul care m-a ajutat, mi-a fost alaturi, mereu. Ori de cate ori am avut nevoie tu ai fost acolo. Si nimeni nu a mai facut asta pentru mine. Imi pare rau ca nu m-am comportat mai frumos cu tine, te inteleg daca nu vrei sa mai vorbim, dar vreu sa iti spun ca esti una din cele mai importante fiinte din viata mea! Nu ti-am mai spus-o dar te consider cel mai bun prieten. Multumesc!"

Mark era socat. Ce tocmai se intamplase? Lia i-a spus ca ii pare rau si ca ii multumeste? E posibil?

Din pura reflexie o ia pe fata in brate strangand-o cu putere.

"Nu stii cat de mult ma bucur ca spui asta. Nu ai de ce sa iti para rau, daca voiam plecam de mult, dar imi place compania ta, chiar daca uneori te comporti rece, imi place sa stau cu tine. "

"Multumesc!"

"Nu ai pentru ce. Mereu voi fi aici oricand ai nevoie, si vrei sa vin cu tine sa te ajut cu ingredientele?"

"Nu... Eu cu cel ce a ranit-o trebuie sa le stranga, adica Jungkook. Nu pot schimba demersul, dar daca am nevoie de ajutor, ma pot baza pe tine?"

"Mereu o poti face!"