Lia intra hotarata in casa. Liniste. Doar liniste ar aude un om normal. Dar Lia aude altceva, aude plansete si smiorcaituri inabusite de o perna. In camera ei. Simte mirosul lui Jungkook. Stie ca e el. Nu are cine altcineva sa fie oricum.
Dar pe langa mirosul lui Jungkook, mai era ceva. Nu stia. Nu isi putea da seama. L-a mai simtit, dar nu stie ce e.
Sufraferia ei era lafel, putin prafuita, si bucataria, baia parea folosita, dormitorul de oaspeti, exact lafel cum l-a lasat, iar dormitorul ei....acolo era Jungkook impreuna cu acel miros.
Intra silentios in camera si se uita la baiat. Plangea cu capul pe pat, genunchi sub el, iar ea putea auzi sangele lui cum era blocat in mare parte sa treaca prin vene ajungand la talpa piciorului.
A aflat de unde vine mirosul. Multe sticle de Jack Daniels erau pe pat, exact langa el.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Ridicate si nu mai plange! Nu ai dreptul sa o faci!" Spune fata catre el, apoi il prinde de umeri ridicandu-l.
"Ce-ce?" Raspunde debusolat.
"Uite, Jungkook. Am nevoie de ajutorul tau, Natsuki are. Si tu, ni-l vei oferi. Fie ca vrei fie ca nu. Iti voi spune tot ce trebuie sa stii. Voi raspunde la toate intrebarile tale. Sunt multe, stiu, asa ca te ascult. Si nu vreau sa insisti daca nu iti voi spune." Spune tare, clar, raspicat si fara pic de sentimet Lia. Pe chipul ei nu se putea citi nimic, iar ochii ei erau mai goi ca niciodata. Toate astea i-au dat lui Jungkook un fior pe sira spinarii. Era speriat, si Lia stia.
"Cum e Natsuki?"
"Nu e bine, si de aceea am nevoie de tine. Iti voi explica mai tarziu ce trebuie sa faci"
"De-de ce ai spus ca imi e mama? "
"Pentru ca asa e. Este. E o poveste lunga. Si nu esti om."
"C-ce? Eomma si appa au spus...."
"Nu au spus nimic de asta. Nu stiu. Si nu vor sti. Ma voi asigura personal de asta daca indraznesti sa spui ceva. Valabil si cu prietenii tai."
Jungkook se uita speriat la fata. Ce are in cap? Ce vrea? Era speriat de ea. Ii e frica.
•Voi muri? Te rog, spune-mi hyung ca nu o voi face! Hyung te rog ajuta-ma, nu ma lasa....si de data asta. Ma va rani?•
"Nu o voi face, Jungkook. Nu te voi rani, asta doar daca asculti ceea ce iti zic si faci ceea ce trebuie."
"Cum ai...?"
"Citesc gandurile."
"Ce e Natsuki?"
Intreaba deja foarte curios si sigur pe el.
"Natsuki...e ceea ce sunt si eu. E vampir. E mai batrana decat mine, cu 2 ani. Dar ne cunoastem de cand m-am nascut. Are puterile mai slabe, dar e mai puternica decat alti vampiri de varsta ei."
"C-ce? Si adica e-e m-mama mea?"
"Da. Este. E o poveste lunga."
"Sunt vampir?"
"Nu. Nu esti. Esti un hibrid. Esti un Phoenix uman. Esti rezultatul dintre un vampir si un varcolac."
"Ce-ce? Si eomma si appa?"
"Sunt parinti adoptivi. Dar Natsuki a avut grija de tine mereu. De cand te-ai nascut. A stiu ca nu te poate creste, cresterea unui pui de Phoenix uman, de un singur vampir e foarte grea. Asa ca a decis sa fii crescut ca un om adevarat. Lucru ce e foarte greu. Mamele vampir sunt foarte protective si nu isi lasa puii pentru nimic in lume, asa ca ea s-a sacrificat. A rupt o bucata din ea pentru tine. Dar a avut grija de tine mereu. Unde erai tu , era si ea ascunsa, sa nu o vezi, sa nu stii de ea. Iar cand ai ajuns la liceu, a decis sa te vada, ii era dor de tine. Si asa s-a imprietenit cu tine. Si de aici stii povestea."
Jungkook se uita cu ochii mari la fata. Nu ii venea sa creada. Deci de aceea i se intampla tot ce i se intampla? De aceea i-au iesit flacari din maini? De aceea era sa dea foc la casa?
"Jungkook, nu ai voie sa spui asta nimanui. Oi fi tu mai puternic decat mine daca vrei, dar nu stii sa iti folosesti puterile. Si daca spui ceva, crede-ma, nu scapi voi nici tu nici cei care afla. Ne-am inteles?!"
