The Blood Is Life \{jjk}/

twenty-nine

"Deci ca sa inteleg. Jungkook aproape m-a omorat si tot el aproape m-a salvat?"  Intreaba Natsuki ca sa inteleaga ceva dupa povestea in care era sa moara dar acum e acolo.

"Da. Si chiar e foarte bun soldat" chicoteste Lia.

"Ma simt asa mandra!!!" Tipa Natsuki si il ia in brate pe Jungkook strangandu-l mult mai mult decat ar trebui.

"Nonna, eu sunt nemuritor sau ceva?" Intreaba Jungkook

"Sa zicem. Te vei opri din crescut si imbatranit la 23 de ani." Raspunde Natsuki

"Si ce era cu 21?"

"Atunci iti apar puterile. Ai 2 ani sa le stapanesti. Daca te transformi si ai puterile deodata vei fi un ucigas in serie. Vei ucide pe banda rulanta." Explica Lia.

"Dar, cine e tata?"

"Ohhh....stii. e o poveste lunga. Eram intr-o excursie in Europa si acolo l-am intalnit pe el, un varcolac la 30 de ani si s-a intamplat ce s-a intamplat." Spune calma Natsuki.

"Tu nu m-ai vrut?" Intreaba dupa privind in jos.

"Nu o lua asa. Nu eram pregatita sa cresc un om pana la varsta ta. Si daca ar fu aflat comitetul am fi fost amandoi morti de mult. Te iubesc, mult, de aceea am stat cu tine mereu desi nu stiai. Nu o lua in nume de rau , si imi pare rau ca nu ti-am spus mai devreme, doar ca nu am avut curajul." Spune ultimele propozitii cu o voce joasa privind in jos.

Lia se ridica mergand spre bucatarie. Vrea sa le lase momentul lor. Mama, fiu.

Ia telefonul lui Jungkook si dupa il apeleaza pe Jimin.

C. T.

"Jungkook! Unde esti?! Cand vii??" Intreaba parca disperat Jimin.

"Hey, Jimin. Sunt Lia. Jungkook...are putina treaba. Voiam sa va anuntam ca venim maine seara la ora 8 la voi sa vorbim. Eu, Jungkook si Natsuki."

"Ok...dar sunteti bine?" Intreaba vizibil ingrijorat.

"Da. Nu avem nici macar o zgarietura."

"Ok. Ne vedem maine seara atunci. Pa! Noapte buna!"

"Noapte buna!"

C. T. I.

Time skip

Lia aude o mica bubuitura din casa. Este ora 2 dimineata si ea tocmai s-a trezit din cauza ca simturile ei au dat alarma ca ceva umbla prin casa.

Apasa usor pe clanta usii si iese pe hol. Becul la bucatarie era stins, dar se vedea lumina ca de lanterna.

"Jur ca daca e un hot il terorizez si dupa il mananc!" Spune in soapta si strange din dinti.

Se indreapta spre bucatarie, dar leviteaza. Nu vrea sa faca zgomot si are de gand sa il sperie. Vede pe intuneric deci nu asta e problema, e vampir, trebuie sa o faca. Intra pe usa larg deschisa a bucatariei. Vede o silueta cum scotocea printr-un dulap aproape gol. Era cu spatele nu ii vede fata.

Simte un miros ciudat, e mirosul ei. 'Ce naiba?' Se intreaba in gand. Se apropie de persoana si il prinde de gat ridicandu-l de la sol. Un tipat subtire si ascutit se aude. Il intoarce cu fata la ea si cand il vede il scapa, dar il prinde totusi in asa fel incat sa nu il raneasca.

"Ce mama dracu cauti aici la 2 dimineata?! Tu stii ca era sa te omor?!" Spune stresata si nervoasa mergand sa aprinda becul.

"M-m-ai speriat." Spune inghitind saliva si tusind.

"Scuze. Am crezut ca esti ceva hot. Ce dracu cauti la 2 dimineata in bucatarie?" Intreaba fata privind dubios.

"Mi-e foame. N-am mancat nimic de ieri dimineata. Si acum mi-e foame. Am zis ca poate mai ai ceva de mancare dar e doar sange si chestii dubioase."