Cărți recomandate

Cartea 42

Nu știu cum de s-a ajuns ca această carte să fie pusă aici atât de târziu. Tot am amânat pentru a o descrie cât mai bine pentru că merită.

Cartea mea preferată de pe Wattpad este „Hex" de KieraAslog. Am mai amintit de ea, este o carte ce vine după „Drako", însă cred că se pot citi și separat, dar ambele sunt minunate.

Hex și Luna sunt niște adolescenți care au suferit atât de mult și care treptat încearcă să își refacă relația de prietenie care s-a răcit odată cu plecarea lui Hex din orașul natal. Sunt atât de complecși fiecare, cu probleme și într-o lume neînțeleasă, însă ei fac cumva și se înțeleg reciproc. 

Ador relația lor, chiar dacă nu se poate spune definitiv care este. Până să redevină prieteni a fost un drum lung, care se poate strica oricând, însă a meritat așteptarea. Am suferit și voi suferi alături de ei la fiecare moment greu, la fiecare vorbă înțepătoare, dar m-am și bucurat la momentele potrivite. 

Personaje mai reale și mai apropiate de mine ca acestea nu cred că am mai întâlnit într-o carte. Nu datorită faptului că mă regăsesc în personajul feminin sau masculin, pentru că nu este așa. Luna este total diferită față de persoana mea și totuși cred că această antiteză mă atrage. Luna este o fată răutăcioasă uneori, spune lucrurilor pe nume, este rece față de anumite persoane și introvertită și totuși pare atât de reală. Urăște multe persoane din jurul său și totuși dorește să fie mai aproape de Hex, de prietenul ei cel mai bun, de „Papă-Lapte", însă uneori și pe acesta îl respinge. Hex, de asemenea, cred că are un caracter apropiat de cel al Lunei, fiind rece la exterior, dar având nevoie de mult sprijin sufletesc, sprijin pe care nici el nu îl realizează ceva timp. Uneori, acesta manifestă și dispreț față de propria sa persoană. Chiar dacă provin din familii ce nu sunt foarte unite, simt că ei se vor uni reciproc. 

Mi-a plăcut mult faptul că autoarea s-a axat pe relația lor de prietenie și nu a trecut  bariera către „iubiți" brusc (chiar dacă nu sunt iubiți oficial, nici ei nu știu ce sunt), chiar dacă pe parcursul capitolelor unele persoane au reproșat acest lucru. Este ceva autentic, faptul că nu s-a „aruncat" direct în dulcegării (nici nu cred că vor fi multe la cum sunt cei doi) și încearcă să arate ce se întâmplă într-o relație de prietenie. Durerea de a pierde un prieten este mare și grea de trecut, amintindu-ți mereu cât de apropiați erați. Reluarea ei este de asemenea dificilă deoarece se simt acele goluri care au intervenit pe parcursul timpului, acele secrete care nu au mai fost împărtășite. 

Acum că au trecut la un alt nivel, nici măcar nu știu care este acela, povestea este mai captivantă și mai complicată. Îmi place tachinarea celor doi, faptul că unul recunoaște ceea ce vrea, iar celălalt este cu capul în nori, deși nu îi stă în fire. Acest lucru îi oferă credibilitate și mai multă realitate poveștii.

Sper ca această carte să fie cât mai lungă și mai complexă. Cred că și această așteptare a următorului capitol mă face să îmi placă și mai mult și atunci când o citesc, să o fac cu mai multă pasiune.