Cărți recomandate

Cartea 63

 „O nouă șansă" de Mona Kasten este o carte ce abia apărut la editură și face parte din seria „Again", prima carte a seriei fiind „Un nou început", poveste despre care am vorbit în capitolele anterioare și care se găsește în format PDF pe internet.

 Cea de a doua carte nu se găsește încă în format PDF pe internet, dar o puteți comanda de pe site-ul Bookzone. 

 Cartea este foarte plăcută, ușor de parcurs și îți oferă o stare bună. Este o carte ce nu necesită aprofundare pentru a o înțelege și cred că în perioada aceasta când stăm în casă atât de mult avem nevoie de o poveste vioaie și care să ne bine-dispună.

 „Cum poți să repari o inimă frântă?

Allie și Kaden predau ștafeta iubirii celor mai buni prieteni, iar de îndată ce Dawn îl cunoaște pe Spencer, simte că ceva e pe cale să se întâmple.

Sentimentele de dragoste se înfiripă din ce în ce mai mult în inima protagonistului, însă Dawn e convinsă că orice ai face, la final vei fi rănit. Spencer e hotărât să-i arate contrariul și începe o bătălie în care iubirea devine cea mai puternică armă.

Steagul alb se ridică abia atunci când Dawn află că în spatele poveștii lui de viață se ascund răni emoționale adânci. Acum două suflete se întâlnesc cu adevărat și pornesc într-o călătorie la finalul căreia speră să se vindece reciproc.

O poveste despre puterea dragostei de a duce pasiunea dincolo de cer, o gură de aer proaspăt presărată cu o iubire de neuitat ce te poartă cu pași repezi spre a valora mai bine micile bucurii ale vieții." © Bookzone.

 Cartea o prezintă pe Dawn, prietena lui Allie, care stă în căminul studențesc și care are o relație de prietenie cu Spencer, însă nu dorește să treacă la următorul pas, chiar dacă el vrea, din cauza trecutului. Amândoi au un trecut ce marchează acțiunile din prezent și pe care încearcă să îl accepte. Povestea cuprinde și propoziții amuzante care îți ridică moralul, dar are și părți în care personajele suferă și îți vine să îi bați cap în cap pentru a se împăca.

 Per total este o lectură ușoară și plăcută, chiar dacă povestea poate fi privită de unii ca fiind un clișeu, însă autoarea știe să prezinte lucrurile așa încât să îți placă. 

 Un minus ar fi greșelile gramaticale sau traducerile incorecte (puține, dar evidente, din păcate), însă eu am putut trece peste ele, deci dacă știți că nu aveți probleme cu acest lucru, go for it!

Câteva fragmente din carte care mi-au plăcut, dar și pentru a vă formula o idee despre modul în care autoarea relatează acțiunea:

„M-am răsucit pe călcâie, împiedicându-mă de Spidey, firește, pentru că ochii mei erau încă strâns închiși, și am fugit afară cât m-au ținut picioarele. Kaden a strigat după mine, dar eu am luat distanță. Pașii mei au răsunat în casa scărilor; tocurile ghetelor mele până la glezne au țicănit pe granit. Dintr-odată, m-am lovit în plină forță de cineva.

 Lovitura m-a zguduit. O durere ascuțită mi-a săgetat fața. M-am împleticit în spate și am pipăit fără direcție aerul, să găsesc un sprijin. Gata! M-am prins de tip cu cealaltă mână. Dar, în loc să mă prindă, a strigat și s-a împleticit, la fel ca mine. Ne-a răsucit în cădere, asigurându-se că nu cădea peste mine. Cât de amabil!

 În timp ce încercam să mă ridic, am trecut o cruce mare, roșie, în dreptul zilei, într-un calendar imaginar.

 Au. Probabil îmi rupsesem nasul. Și un genunchi. Și câteva coaste.

— Aștept să îmi cazi în brațe de ceva vreme, dar nici chiar așa, s-a auzit o voce de sub mine, iar mie mi s-a tăiat respirația.

(...)

— Scuze. Nu am vrut să dau peste tine.

S-a ridicat și el. Zâmbetul aproximativ nu îi dispăruse. Din nou drept, și-a dus apăsat antebrațul pe burtă și s-a înclinat ușor în fața mea.

— A fost o onoare, Dawn. S-a îndreptat iar și m-a privit.

Spencer era înalt, mult mai înalt decât mine. La cei un metru și 58 de centimetri ai mei, nu era mare brânză.

— Oricând ai din nou nevoie de un zid personal, te rog să mi te adresezi. Ai numărul meu. A rânjit, afișând un șir de dinți drepți și egali."

　　　　　　　　　　　　　　　　***

„Cine s-ar fi gândit că o zi atât de bună avea să se termine într-un fel atât de prost?

— Bine! spuse Kaden trecând nervos prin faţa mea şi îndreptându-se spre maşină. A urcat, a pornit motorul şi a început să-l tureze atât de mult, încât m-a şocat.

Era un fel de glumă? Doar nu mă lăsa acolo! Îmi era frig şi mai eram şi udă. Dacă erau animale sălbatice care căutau pradă? Chiar n-aveam de gând să mor acolo, în sălbăticie. Kaden a întors şi s-a oprit lângă mine. A coborât geamul şi a spus:

— Ori îmi spui de ce arăţi de parcă s-a despărţit trupa ta preferata, ori am plecat! Tu decizi.

Îmi venea să dau cu piciorul în maşina lui blestemată.

— Ce contează pentru tine? am rostit eu printre dinţi. Nu eşti tu cel care a spus să-mi ţin pentru mine problemele mele feminine? Eu doar mă conformez regulilor tale stupide!

— Mă rog, a spus el apăsând pedala de acceleraţie şi turând motorul.

Chiar pleca fără mine!

Mi-am încleştat pumnii atât de strâns încât mi-au pocnit degetele.

— A sunat mama mea! am strigat în urma lui.

Jeepul s-a oprit brusc, ridicând un nor de praf. A dat în marşarier şi a venit spre mine.

— Vezi? Nu a fost aşa greu. Mă aşteptam să sape mai adânc şi să îmi ceară nişte explicaţii. Dar nu a făcut-o. În schimb, mi-a făcut cu ochiul şi s-a întins să-mi deschidă portiera. Hai înăuntru!

Au rămas acolo câteva minute până să mă calmez. Îmi venea să-i trântesc portiera deschisă, dar mă îndoiesc că m-ar mai fi luat acasă."  © Bookzone.

Am ales să pun și fragmente pentru a vă familiariza cu povestea, scuze că acest capitol este mai lung.