Capitolul 2

126 14 29
                                    

           O excursie cu școala

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

           O excursie cu școala. Exact asta era problema mea urgentă, de care trebuia neapărat să mă ocup zilele astea. Ei, pe naiba! Și când te gândești că exact cele mai bune prietene au complotat pentru ca eu să accept această excursie stupidă... pff,  deja mi se încordează trupul de nervi.

           Din cauza agitației create în jurul acestei „probleme", nici nu i-am menționat lui Jare despre asta. Ba chiar, l-am ignorat de acasă și până la liceu, fiecare privire și întrebare insistentă în legătură cu starea mea, făcându-l să se simtă și mai confuz.

           — Nici măcar nu sunt sigură că vreau să merg în excursie. Uff, de ce am acceptat să cad în capcana voastră psihică? spun, plângându-mă ca un copil nemulțumit de jucăriile sale, mâna iubitului meu, Scott, tronând rapid pe umărul meu.

           Așezați pe una din băncile liceului, eu și prietenii mei discutăm diverse. Unii de cât de entuziasmați sunt de această excursie, iar alții, ca mine de exemplu, cât de triști și nefericiți îi face părăsirea acasă a singurului membru al familiei sale.

           — De ce regeți, iubito? Vei vedea ce bine te vei distra, alături de noi. Haide, nu fi așa, spune Scott, sărutându-mă cast pe tâmpla dreaptă, în timp ce amândoi stăm sprijiniți de spătarul băncii.

           Pe bancă, propriu-zis, stau Claire și iubitul ei, al cărui nume încă e un mister pentru întreaga școală, iar în banca din fața noastră, stă Clarise și Matt, cel care îl substituie de două săptămâni deja, pe proful nostru de „Științele naturii".

           — Scott are dreptate, Ele. Ești prea morocănoasă și sensibilă. Ar trebui să te mai destinzi și tu, nu crezi? replică blonda de la cei câțiva centimetri de noi, eu privind-o suspect, cu o sprânceană ridicată.

           „Să mă destind?" Eu? Glumește, am impresia. Încă din ziua accidentului, tot ce am făcut a fost să-i ascult pe ei și să mă „destind" de problemele de acasă, ignorându-mi oarecum, propriul frate și problemele lui cu alcoolul.

           Poate dac-aș fi fost mai dură cu el, mai rece în ceea ce privește ieșirile și anturajul lui, mai atentă decât probabil nu am fost, atunci sunt sigură că nici el n-ar fi luat-o pe drumul pierzaniei și nici eu n-aș mai fi avut atâtea pe cap. În plus, dacă nu o ascultam pe Claire și Caroline, atunci nu i-aș mai fi acordat niciodată atenție lui Scott și încă aș fi suferit în liniște după dispariția părinților mei, rămânând în „cochilia" pe care mi-am creat-o chiar eu, după spusele lor. Atunci, despre ce destindere vorbește?

           — Uff, nu știu ce să zic. Mi-e așa de greu să-l las pe fratele meu singur, cu problemele lui! explic pentru am uitat câta oară, în timp ce blonda se ridică și vine spre mine, îmbrățișându-mă.

           Nu știu exact ce înseamnă prietenia, însă dacă să ai o prietenă ca ea și Claire înseamnă să ai o prietenă, atunci în mod sigur sunt norocoasă. Nu știu ce m-aș fi făcut fără ele în viața mea. Fără ei toți, în viața mea. Căci de la dispariția familiei mele, Caroline, Clarise, Scott, Matt și chiar întregul liceu au fost mereu acolo pentru mine și Jared, dacă am avut nevoie.

Urmărită de trecut ✔️Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum