Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Prima dată. Ce-nseamnă aceste cuvinte? Ce-a fost prima dată? Omul sau emoția? Iubirea sau teama? Curajul sau lașitatea? Naturalețea sau supranaturalul? Nu știu.
Eu exist, nu trăiesc, deci nu am de unde să cunosc răspunsurile acestor întrebări. Tot ce știu, e ceea ce experimentez în fiecare zi nesfârșită a eternității ce îmi macină sufletul la foc mic exact ca preparatele oamenilor.
M-am retras din mirosul ei de ciocolată, lovindu-mă dur de un zid al temerii pe care-l crezusem dărâmat și-ncerc să citesc în ochii ei mai mult decât asta. Dar de ce nu reușesc să te văd... să te simt, ca pe ceilalți ochi de ciocolată? Ce ai tu atât de special încât nu reușesc nici măcar să „văd" în mintea ta?
— Trebuie să-i spui fratelui tău despre atacurile tale, Lena! o anunț fiind foarte îngrijorat de starea fetei ce-mi părea mai puternică chiar și decât mine la început, însă privirea ei reușește din nou să-mi facă gândurile să se amestece între ele mai ceva ca-ntrun carusel.
E ceva la ea ce mă apropie mai mult decât ar fi normal și mai mult decât aș face-o după suferința din trecut, însă în același timp există și zidul impus de mine în secunda salvării ei din pădure în care mi-am promis să nu o ating nici măcar cu o petală. Dar totuși... de ce nu reușesc să-mi controlez emoțiile umane în preajma ta, Lena?
— Nu pot să fac asta, Stefan! îmi răspunde în cele din urmă, eu putând jura c-am văzut-o aproape roșind de îndată ce m-am reapropiat de fața ei.
De îndată ce spune asta, se rotește rapid pe călcâie și mă lasă privind-o alergând spre interioul școlii cu un zâmbet cretin afișat pe întreaga-mi expresie facială. Nu știu clar ce-mi face fata asta, nu știu cum sau de ce mă atarge ca un magnet, însă în mod evident nu reușesc să stau departe de ea.
Am trăit de-a lungul secolelor mii de emoții și aventuri, însă nici una nu mi-a dărâmat speranțele și iluzia de a fi cineva mai bun în viitor așa cum face ea. De ce cu tine, mă tem de acest lucru? De ce simt că-n loc să mă ajuți să fiu mai bun, mă tem să nu te rănesc?
Intru confuz în școala mare și aglomerată de elevi, în timp ce ochii mei continuă nebuni s-o caute pe deasupra atâtor capete având chiar și cunoștința faptului că n-o voi vedea aici. Dar...
****
Orele sau scurs rapid, însă deși cumva ne-am reapropiat față de zilele anterioare când mă evita, acum încă simt că e ceva ce ne desparte. Să fie oare frica mea de a te lăsa mai aproape de mine, Lena, sau gândul că voi ceda atât de mult încât voi sfârși prin a-ți răni sufletul încă o dată?
