Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eram plictisit și nervos, de aceea am decis să ies afară profitând de întunericul adânc al nopții. Și după nici zece metri de casă, am văzut-o. Mai bine zis, i-am simțit mirosul atât de familiar ce m-a atras tot mai mult spre ea.
Faptul că m-am apropiat mult, pășind prin întuneric, a fost doar o întâmplare. Căci eu...cei ca mine, pot merge pe întuneric și asta doar datorită simțurilor noastre supranaturale. O dată vampir, totul se amplifică. Miros. Gust. Văz. Auz.
Atingerile noastre sunt reci, de parc-am suferi de Hipertirodism - boală reprezentată prin mâinile reci care sunt de multe ori un semn al unor disfunctii la nivelul glandei tiroide. Glanda tiroidă acționează precum un termostat al organismului uman, iar răcirea mâinilor trădează o problemă la nivelul acestei glande. - însă nu ne face bolnavi, ci e un fel de secret ascuns pe care nimeni nu-l cunoaște despre noi. Căci descoperirea secretului, va duce implicit la aflarea adevărului despre reala noastră identitate.
Fiind conștient că în orice clipă va răsări soarele, m-am oprit cu mâna pe un copac și am inspirat adânc aer în piept, lovindu-mă de mirosul ei uman. Simțurile îmi urlau în timpane să înaintez, să mă apropii și să mă hrănesc, dar ca de obicei m-am oprit. Căci simplul gând că aș putea-o ucide, m-a înfiorat până în străfundul oaselor.
Eu nu sunt un asasin și cu atât mai mult nu mă hrănesc cu sângele oamenilor. Pentru că eu nu sunt Damon și nici nu am inima împietrită ca și el. Dar cu toate astea, pentru prima dată după mult timp, pierd controlul. Simțurile mele vampirice sunt mai puternice pentru prima dată și asta m-a făcut să mă dezlipesc de copac și să alerg spre fata de la cei câțiva metri de mine.
Înainte de a mă apropia fizic, așa cum era și scopul inițial, am putut-o vedea plângând ca un copil căruia i s-a furat boboana favorită. M-am înjurat în gând, mi-am rotit ochii și am vrut să mă retrag. Dar mirosul ei atât de puternic m-a împiedicat. Așa că am continuat să pășesc spre ea, de parcă totul ar fi doar o întâmplare.
Dezamăgirea pe care o citesc acum, stând față în față cu ea, e atât de mare că mă lovește direct în inimă. Oare ce înseamnă asta?
— Ce faci afară la ora asta târzie din noapte? îndrăznesc s-o întreb pe fata șatenă cu ochi ciocolatii din fața mea, privirea ei încruntată dându-mi de înțeles că am greșit decizând să mă apropii.
Nu-i înțeleg pe oameni, deși asta susțin tot timpul. Iar acum, pe ea, o înțeleg cu atât mai puțin. De ce se uită așa la mine de parcă și-ar dori să mă bată? De ce simt privirea ei arzându-mă atât de puternic, de parcă aș simți inima topindu-mi-se încetul cu încetul în corpul meu deja mort?
Expresia feței ei se schimbă radical atunci când mă privește în ochi și o pot vedea cum pășește spre înapoi, frica transmisă de tremuratul mâinilor ei mici precum și a bătăilor accelerate ale inimii sale pe care le pot auzi destul de clar, făcându-mă să înțeleg că am speriat-o deși nu asta mi-a fost intenția.
